Dos
Definitie, sens si explicatie
1Dos, dosuri, substantiv neutru
1. Partea de dindarat a unui obiect, a unei constructii, a unei curti, a unei fiinte etcetera ♢ Locutiune adverb De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; intors invers; cu spatele inainte, de-a-ndaratele(a); Cu dosul in sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; in mare dezordine.
În dos = in lipsa, in absenta, fara sa fie de fata. ♢ Expresie A scapa pe (sau prin) usa din dos = a scapa cu mare greutate (si pe cai necinstite) dintr-o incurcatura.
A intra pe (sau prin) usa din dos = a obtine o favoare (pe cai necinstite, prin protectie).
A da dos (la fata) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o sterge.
A intoarce cuiva dosul = a se intoarce cu spatele la cineva in semn de suparare; a rupe relatiile de prietenie (cu cineva).
În dosul lucrurilor = dincolo de aparente. ♦ sezut, fund, fese. ♢ Expresie A se scula (sau a fi etcetera) cu dosul in sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fara motiv).
2. (În sintagmele) Dosul mainii (sau palmei, labei) = partea din afara a mainii (sau a palmei, a labei).
Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii.
3. Partea mai putin aratoasa (neimpodobita si neexpusa vederii) a unui obiect. ♦ Prin specializare: Partea de dinauntru a unei haine. ♢ Pe dos = A) loc. adverb (in legatura cu obiecte de imbracaminte) cu partea de dinauntru in afara; B) loc. adverb altfel de cum trebuie, de cum e firesc; C) loc. adjectiv (figurat, despre oameni) sucit, ciudat, bizar.
4. (Popular) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adapostit. – Limba Latina popular Dossum (= dorsum).
1. Partea de dindarat a unui obiect, a unei constructii, a unei curti, a unei fiinte etcetera ♢ Locutiune adverb De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; intors invers; cu spatele inainte, de-a-ndaratele(a); Cu dosul in sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; in mare dezordine.
În dos = in lipsa, in absenta, fara sa fie de fata. ♢ Expresie A scapa pe (sau prin) usa din dos = a scapa cu mare greutate (si pe cai necinstite) dintr-o incurcatura.
A intra pe (sau prin) usa din dos = a obtine o favoare (pe cai necinstite, prin protectie).
A da dos (la fata) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o sterge.
A intoarce cuiva dosul = a se intoarce cu spatele la cineva in semn de suparare; a rupe relatiile de prietenie (cu cineva).
În dosul lucrurilor = dincolo de aparente. ♦ sezut, fund, fese. ♢ Expresie A se scula (sau a fi etcetera) cu dosul in sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fara motiv).
2. (În sintagmele) Dosul mainii (sau palmei, labei) = partea din afara a mainii (sau a palmei, a labei).
Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii.
3. Partea mai putin aratoasa (neimpodobita si neexpusa vederii) a unui obiect. ♦ Prin specializare: Partea de dinauntru a unei haine. ♢ Pe dos = A) loc. adverb (in legatura cu obiecte de imbracaminte) cu partea de dinauntru in afara; B) loc. adverb altfel de cum trebuie, de cum e firesc; C) loc. adjectiv (figurat, despre oameni) sucit, ciudat, bizar.
4. (Popular) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adapostit. – Limba Latina popular Dossum (= dorsum).
2Dos antonim: fata
3Dos substantiv
1. spate. (În -ul casei.)
2. verifica cuvantul: fund.
3. fund. (Întoarce vasul cu -ul in sus.)
4. verifica cuvantul: revers.
5. verifica cuvantul: verso.
6. (popular) cos, (Transilvania) toc. (- de perna.)
7. verifica cuvantul: se-zut.
1. spate. (În -ul casei.)
2. verifica cuvantul: fund.
3. fund. (Întoarce vasul cu -ul in sus.)
4. verifica cuvantul: revers.
5. verifica cuvantul: verso.
6. (popular) cos, (Transilvania) toc. (- de perna.)
7. verifica cuvantul: se-zut.
4Dos substantiv neutru, plural dosuri
5Dos -uri n. 1) Partea de dindarat a unui lucru sau a unei fiinte care se opune fetei. ♢ În -ul... in spatele; inapoia... Din -ul din spatele; dinapoia. Pe din - a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; in taina. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; in alta ordine decat cea normala. 2) Extremitate dorsala a corpului pe care se sade; fund; sezut. 3) Partea interioara a unei haine. ♢ Pe - a) cu fata inauntru; b) altfel decat trebuie. 4) Loc ferit, adapostit, unde nu ploua, nu bate soarele, vantul. 5); -ul mainii (sau Palmei) partea de din afara a mainii sau a palmei. /<lat. dossum
6Dos (dosuri), substantiv neutru –
1. Spate, spinare. –
2. Verso, spate, partea opusa. –
3. Cotor de carte. –
4. Partea de dinapoi. – Istr. dos.
Limba Latina popular dossum, in loc de dorsum (Cihac, I, 81; Puscariu 546; Candrea-dens., 507; Rew 2755); conform limba italiana dosso, prov., franceza dos, sp., port. dorso. – Derivat dosi, verb (a pune la o parte; a ascunde; a fura; a fugi, a scapa); dositor, adjectiv (care doseste); dosnic, adjectiv (retras, izolat, indepartat); indosi, verb (Mold., a ascunde); dostina, substantiv feminin (panta, versant), poate prin incrucisare cu limba sarba: dolina „caldare”; pidosnic, adjectiv (Mold., incapatinat; substantiv neutru, planta, Cerinthe minor). – Derivat neol. dosar, substantiv neutru, din franceza dossier; andosa, verb, din franceza endosser.
1. Spate, spinare. –
2. Verso, spate, partea opusa. –
3. Cotor de carte. –
4. Partea de dinapoi. – Istr. dos.
Limba Latina popular dossum, in loc de dorsum (Cihac, I, 81; Puscariu 546; Candrea-dens., 507; Rew 2755); conform limba italiana dosso, prov., franceza dos, sp., port. dorso. – Derivat dosi, verb (a pune la o parte; a ascunde; a fura; a fugi, a scapa); dositor, adjectiv (care doseste); dosnic, adjectiv (retras, izolat, indepartat); indosi, verb (Mold., a ascunde); dostina, substantiv feminin (panta, versant), poate prin incrucisare cu limba sarba: dolina „caldare”; pidosnic, adjectiv (Mold., incapatinat; substantiv neutru, planta, Cerinthe minor). – Derivat neol. dosar, substantiv neutru, din franceza dossier; andosa, verb, din franceza endosser.