Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Drege

1 * Cuvantul cu diacritice: drége
Cuvantul fara diacritice: drege

Definitie: DREGE, dreg, verb III. (Pop. și familiar) 1. Tranzitiv A repara (un obiect, un mecanism etcetera) ♦ Tranzitiv și reflexiv Figurativ A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ♢ Expresie A-și drege glasul (sau vocea) = a tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-și limpezi vocea. A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. ♦ Figurativ A îndrepta o greșeală, o nedreptate. ♦ A face ca focul să ardă mai bine. 2. Tranzitiv A pune ceva la cale; a aranja, a plănui. ♢ Expresie Face și drege = a) se străduiește să rezolve, să realizeze ceva; b) se laudă, face caz că se străduiește să realizeze, să întreprindă ceva. 3. Tranzitiv A potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări. ♦ A falsifica, a contraface o băutură. 4. Tranzitiv și reflexiv A (se) farda, a (se) sulimeni. [Perf. substantiv dresei, part. dres. – Varianta: (învechit și reg.) direge, (învechit) derege verb III] – Limba Latina dirigere.

2 * Cuvantul cu diacritice: a drege
Cuvantul fara diacritice: drege

Definitie: A drege antonim: a strica

3 * Cuvantul cu diacritice: a se drege
Cuvantul fara diacritice: drege

Definitie: A se drege antonim: a se strica

4 * Cuvantul cu diacritice: drége
Cuvantul fara diacritice: drege

Definitie: DREGE verb verifica cuvantul: aranja, așeza, călăuzi, clasa, clasifica, conduce, contraface, depana, dichisi, dirija, dispune, distribui, falsifica, farda, ferchezui, fortifica, găti, ghida, grupa, împărți, împodobi, îndrepta, îndruma, înfiripa, însănătoși, întări, întocmi, întrema, înzdrăveni, lecui, machia, ordona, organiza, orândui, potrivi, povățui, pune, reconforta, reface, repara, repartiza, restabili, ridica, rândui, sfătui, sistematiza, spilcui, tămădui, ticlui, tonifica, vindeca, vopsi.

5 * Cuvantul cu diacritice: drége
Cuvantul fara diacritice: drege

Definitie: DREGE verb a cârpi, a repara. (A - un obiect rupt.)

6 * Cuvantul cu diacritice: drége
Cuvantul fara diacritice: drege

Definitie: drege verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural dreg, 1 pl. dregem, perf. substantiv 1 singular dresei, 1 plural dreserăm; part. dres

7 * Cuvantul cu diacritice: a drége dreg
Cuvantul fara diacritice: drege

Definitie: A DREGE dreg tranzitiv 1) (obiecte stricate, defectate) A repune în funcțiune; a repara; a tocmi. ♢ A-și - gustul a lua ceva în gură pentru a face să dispară un gust neplăcut. A-și - glasul (vocea) a tuși ușor pentru a-și limpezi vocea. 2) figurativ A modifica în bine; a corecta; a corija. 3) A întocmi cu îndemânare, aranjând și potrivind. 4) (bucate, băuturi) A îmbunătăți la gust prin adăugarea condimen-telor. 5) fig. (băuturi) A turna în pahare; a umple paharele. 6) pop. (persoane) A învăța minte; a pune la punct. 7) fam. (obrajii) A colora cu fard (pentru a da un aspect plăcut). limba latina dirigere

8 * Cuvantul cu diacritice: drége drég drés
Cuvantul fara diacritice: drege

Definitie: drege (dreg, dres), verb – 1. (Înv.) A conduce, a călăuzi. – 2. A pune în mișcare. – 3. A pregăti, a aranja, a orîndui. – 4. A repara, a îndrepta. – 5. A condimenta, a asezona, a găti. – 6. A aranja, a farda, a sulemeni. – 7. A îndrepta, a îmbunătăți, a corecta. – 8. (Înv.) A turna vin, a umple paharele. – Varianta (învechit) direge. Mr. ndreg, ndreadzire, megl. (a)ndireg. Limba Latina dirĭgĕre „a conduce”, care se folosea și în forma dĕrĭgĕre (Cihac, I, 81; Pușcariu 548; Candrea-Dens., 512), conform limba albaneza dërgoń (Philippide, II, 640), cat. adergar. – Derivat dregător (var. cuvant invechit diregător), substantiv masculin (demnitar la curtea domnitorului, înalt funcționar); d(i)regătorie, substantiv feminin (funcția, demnitatea de dregător); dregătorime, substantiv feminin (clasa dregătorilor); dregătoresc, adjectiv (oficial); dires, substantiv neutru (învechit, document oficial, scriitură autentică; Mold., mîncare gătită, condiment); dres, substantiv neutru (învechit, ordine, funcție; suliman, fard; aranjare, reparare); dresătură, substantiv feminin (învechit, reparare; Trans., acțiunea de a îngrășa pămîntul cu bălegar).