Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Drept dreaptă

1 * Cuvantul cu diacritice: drept dreáptă
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: DREPT, DREAPTĂ, (A, B) drepți, -te, adjectiv (C) adverb , (D) drepturi, substantiv neutru (E) prep. A. Adjectiv I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (și substantivat, f.) = linie care unește două puncte din spațiu pe drumul cel mai scurt. Unghi drept = unghi format de două drepte perpendiculare una pe alta. Prismă dreaptă = prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ Figurativ (Despre privire) Care este fără ascunzișuri; deschis, direct. ♦ (Despre haine) Care are o croială simplă, fără cute, clini etcetera 2. (Despre lucruri, ființe, părți ale lor etcetera) Care are o poziție verticală (față de un punct de reper). Zid, perete drept. Om drept ca lumânarea. ♢ Expresie A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală. (Mil.) A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect verticală, stând nemișcat. (Cu valoare de interjecție) Drepți formulă de comandă militară pentru luarea poziției de drepți. (Adverbial) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos. ♦ (Despre terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) Aproape vertical; abrupt, povârnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat, f.) Care are tăietura verticală. 3. Care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); orizontal; plan, neted. Câmpie dreaptă. 4. (În sintagma) Complement drept = complement direct, verifica cuvantul: direct. II. Figurativ 1. (Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Care este, se face etcetera potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun. ♢ Parte dreaptă = parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală. Luptă dreaptă = luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin. ♢ Locutiune adverb Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, în mod întemeiat. ♦ (Adverbial) În conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect. ♢ Expresie Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat. Ce-i drept e drept, se spune pentru a recunoaște un adevăr incontestabil. Drept că... = adevărat că... A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = în realitate, de fapt. 2. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade. ♦ (În limbajul bisericesc) Cuvios, cucernic. ♢ Expresie (Substantivat) A se odihni cu drepții = a fi mort. ♢ Compus: (adesea substantivat) drept-credincios = care face parte din Biserica creștină ortodoxă; bun creștin. 3. (Reg.; despre bunuri materiale) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare. 4. (Pop.; despre rude) Care este legat de cineva prin legături directe, de sânge; adevărat, bun. B. Adjectiv (În opoziție cu stâng) 1. (Despre organe ale corpului) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima. ♢ Expresie A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat, f. singular art.) Mâna dreaptă. ♦ (Substantivat, m. singular art.) Piciorul drept. 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru) Aripa dreaptă a clădirii. ♢ (Substantivat; în locuțiuni) Din dreapta. În dreapta. La (sau spre) dreapta. ♢ Expresie (Substantivat) În dreapta și în stânga sau de-a dreapta și de-a stânga = în ambele părți; în toate părțile, pretutindeni. A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum. 3. (Substantivat, f. art.; în viața politică) Grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale. ♢ Locutiune adjectiv De dreapta = conservator. C. Adv. 1. (Urmat de determinări locale, indică direcția) În linie dreaptă, fără ocol; direct. Merge drept la birou. ♢ De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar. ♢ Locutiune prep. (Substantivat) În dreptul... = în fața..., față în față cu... Prin dreptul = prin fața..., pe dinaintea... Din dreptul... = din fața..., de dinaintea... 2. (Urmat de determinări locale, modale sau temporale) Tocmai, exact. A ajuns drept la timp. D. Substantiv neutru: 1. Totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat. Drept penal. 2. Știință sau disciplină care studiază dreptul (D 1). 3. Putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etcetera; drit. ♢ Locutiune adverb De drept = conform legii, în mod legitim, firesc. 4. Răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. Prep. 1. (Introduce un complement indirect) În loc de..., în calitate de..., ca. Drept cine mă iei? ♢ Drept care... = prin urmare, în concluzie, deci, așadar. 2. (Reg.; introduce un complement circumstanțial de loc) Alături de..., lângă; în dreptul... ♢ Expresie A i se pune soarele drept în inimă = a i se face foame. 3. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru, ca. Drept încercare s-a folosit de un clește. [Varianta: (învechit și reg.) dirept, -eaptă adjectiv ] – Limba Latina directus (cu unele sensuri după franceza droit).

2 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: Drept antonim: greșit, întortocheat, stâng, strâmb, vitreg, îndoit, încovoiat, ocolit, sinuos, șerpuit, șerpuitor, incorect, injust, nedrept, neadevărat

3 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: DREPT prep. verifica cuvantul: lângă.

4 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: DREPT adjectiv , adverb , s., prep. I. 1. adjectiv verifica cuvantul: direct. 2. adverb ață, verifica cuvantul: direct. 3. adjectiv (livresc) rectiliniu, (popular) oblu. (Dungă, linie dreaptă.) 4. adjectiv verifica cuvantul: vertical. 5. adjectiv verifica cuvantul: erect. 6. adjectiv verifica cuvantul: abrupt. 7. adverb perpendicular, vertical, (învechit) prost. (Muntele se înălța drept înaintea noastră.) 8. adjectiv neaplecat. (Cu spinarea dreaptă.) 9. adjectiv verifica cuvantul: țeapăn. 10. adverb verifica cuvantul: țeapăn. 11. adjectiv neted, plan, plat, șes, (popular) oblu, (regional) șesos, (Oltenia și Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurativ) ras, șters. (O întinsă suprafață dreaptă; un loc drept.) II. 1. adjectiv imparțial, neparțial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefățărit. (Om drept.) 2. adjectiv verifica cuvantul: adevărat. 3. adverb adevărat, just. (A vorbit drept.) 4. adjectiv echitabil, just. (Decizie dreaptă.) 5. adverb just, corect. (O concluzie dreaptă.) 6. adjectiv verifica cuvantul: îndreptățit. 7. adverb chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular figurativ) curat. (Îl nimerește drept în frunte; cade drept pe el; a venit drept la ora convenită.) III. substantiv 1. jurisprudență, (învechit și popular) legile (plural art.), (învechit) drit. (Învață dreptul.) 2. verifica cuvantul: calitate. 3. verifica cuvantul: împuternicire. 4. verifica cuvantul: privilegiu. 5. (JUR.) drept de preferință = prioritate; drept de reproducere = (englezism) copyright. IV. 1. adverb ca. (Socotește-te drept absent.) 2. prep. verifica cuvantul: de. 3. verifica cuvantul: ca.

5 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: drept adjectiv m., plural drepți; f. singular dreaptă, plural drepte

6 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: drept adverb , prep.

7 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: drept substantiv neutru, plural drepturi

8 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: DREPT⁵ n. 1) Știință care studiază regulile și legile conviețuirii în societate. Studiază -ul. 2) Totalitate a regulilor și normelor care reglementează relațiile într-o societate. 3) Corp de legi. -ul roman. limba latina directus

9 * Cuvantul cu diacritice: drept -uri
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: DREPT⁴ -uri n. 1) Ceea ce este conform cu legile rațiunii, cu legalitatea socială, cu tradițiile etcetera; dreptate. L-a acuzat fără -. 2) Capacitate de a face sau de a nu face ceva. -uri și datorii. 3): -urile omului totalitate a principiilor și prevederilor general admise pentru realizarea personalității umane. limba latina directus

10 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: DREPT³ prep. 1) (exprimă un raport, spațial) În față; alături de. 2) (exprimă un raport final) Pentru; ca. Este întrebuințat drept obiect de studiu. 3) (exprimă un raport de suplinire) Ca; în calitate de; în loc de. A slujit drept notar. ♢ Drept care așa dar; prin urmare; deci. limba latina directus

11 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: DREPT² adverb 1) Fără înconjur; direct. A merge - înainte. 2) În conformitate cu adevărul; adevărat; just; cinstit. A spune -. limba latina directus

12 * Cuvantul cu diacritice: drept dreáptă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: DREPT¹ dreaptă (-ți, -te) 1) (în opoziție cu strâmb) Care unește un punct cu altul fără devieri sau ocoluri; care nu se abate nici în stânga, nici în dreapta; direct. Linie dreaptă. Drum -. ♢ Unghi - unghi format din două drepte perpendiculare. 2) (despre obiecte, ființe sau părți ale lor) Care are o poziție verticală, fără înclinații. Copac -. ♢ Drepți comandă care cere pozitia verticală și neclintită a corpului. 3) Care nu este îndoit. 4) (despre pante, povârnișuri) Care are un unghi de înclinație foarte mare. 5) (despre întinderi de teren) Care nu are ridicături sau adâncituri; neted. Câmp -. 6) figurativ Care este în concordanță cu realitatea și adevărul; just. Judecată dreaptă. ♢ Luptă dreaptă luptă cu puterile proprii, nefolosind arme și vicleșuguri. Pe - cuvânt pe bună dreptate. 7) fig. (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; adevărat; just. 8) reg. (despre relațiile de rudenie) Care este de prima treaptă; cu legătură de sânge; bun. Tată -. Soră dreaptă. 9) (în opoziție cu stâng) Care este situat în partea corpului opusă celei unde se află inima. Mâna dreaptă. Piciorul -. ♢ În dreapta și în stânga a) în ambele părți; b) în toate părțile. A ține dreapta a merge pe partea dreaptă a drumului. limba latina directus

13 * Cuvantul cu diacritice: drept -eáptă
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: drept (-eaptă), adjectiv – 1. Direct, care merge de la un punct la altul fără ocol. – 2. Care are o poziție verticală. – 3. Întemeiat, justificat. – 4. Legitim, autentic. – 5. Situat în partea dreaptă. – 6. (Adv.) Direct, fără ocolișuri. – 7. (Adv.) Deschis, sincer. – 8. (Adv.) Tocmai, întocmai, exact. – 9. (Prep., cuvant invechit) Pentru. – 10. (Prep.) În loc de. – Varianta (învechit) derept. Mr. (a)direptu, dreptu, megl. dirept. Limba Latina derectus, în loc de dῑrectus (Pușcariu 550; Candrea-Dens., 513; REW 2648); conform limba albaneza d(ë)retjë (Philippide, II, 640), limba italiana d(i)ritto, prov. dre(i)t, franceza droit, sp. derecho. Este dublet de la drit, substantiv neutru (învechit, Mold., drept, jurisprudență), din limba italiana dritto. Derivat drept, substantiv neutru (totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale într-un stat, în toate accepțiile sale); dreptul, substantiv masculin art. (piciorul drept); dreapta, substantiv feminin art. (mîna dreaptă; direcția spre dreapta; aripa dreaptă a unei adunări); dirip, prep. (Trans., pentru; în dreptul, în fața); dreptar, substantiv neutru (echer, riglă; piuliță care reglează viteza roții la moara de grîu), după Cihac, I, 82 și Candrea-Dens., 514, ar proveni din limba latina directārium, dar mai probabil este un der. intern, cu sufix -ar; dreptate (var. cuvant invechit direptate, mr. (a)ndriptate), substantiv feminin (justiție; rațiune; legalitate, legitimitate; cuvant invechit, drept; cuvant invechit, tribunal; Arg., minister fiscal), der. de la drept ca bunătate de la bun (dreptaate › dreptate; după Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 63 și Pușcariu 551, de la un limba latina direc(ti)tatem, ceea ce nu pare posibil); dreptăți, verb (rar, a da dreptate, a face dreptate); dreptăție, substantiv feminin (învechit, justiție, echitate); îndreptăți, verb (a da dreptate, a face dreptate; a autoriza, a da dreptul; reflexiv, a se justifica, a se apăra); îndritui, verb (Mold., a autoriza, a permite, a îngădui), format pe baza lui drit; nedrept, adjectiv (injust); nedreptate, substantiv feminin (injustiție); nedreptăți, verb (a face o nedreptate). Conform: drege, îndrepta. Comp. dreptunghiu, substantiv neutru (patrulater cu toate unghiurile drepte și laturile opuse egale), traducere a franceza rectangle; dreptunghiular, adjectiv Din rom. provine mag. dreptal (Edelspacher 13), și bulgara (rar) draptăno (Capidan, Raporturile, 229).

14 * Cuvantul cu diacritice: drept
Cuvantul fara diacritice: drept

Definitie: drept, drepturi substantiv neutru mită. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)