Definitie Drept dreaptă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Drept, dreaptĂ, (A, B) drepti, -te, adjectiv (C) adverb , (D) drepturi, substantiv neutru (E) prep. A. Adjectiv I.
1. Care merge de la un punct la altul fara ocol, fara abatere. ♢ Linie dreapta (si substantivat, f.) = linie care uneste doua puncte din spatiu pe drumul cel mai scurt.
Unghi drept = unghi format de doua drepte perpendiculare una pe alta.
Prisma dreapta = prisma cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ Figurativ (Despre privire) Care este fara ascunzisuri; deschis, direct. ♦ (Despre haine) Care are o croiala simpla, fara cute, clini etcetera
2. (Despre lucruri, fiinte, parti ale lor etcetera) Care are o pozitie verticala (fata de un punct de reper).
Zid, perete drept.
Om drept ca lumanarea. ♢ Expresie A se tine drept = a avea o pozitie perfect verticala. (Mil.) A lua (sau a sta, a se tine in) pozitia de drepti = a lua (sau a sta, a se tine in) pozitie perfect verticala, stand nemiscat. (Cu valoare de interjectie) Drepti! formula de comanda militara pentru luarea pozitiei de drepti. (Adverbial) A calca drept = a avea o purtare buna, cinstita.
A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi darz, curajos. ♦ (Despre terenuri inclinate, forme de relief sau parti ale lor) Aproape vertical; abrupt, povarnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat, f.) Care are taietura verticala.
3. Care are o pozitie orizontala (fata de un punct de reper); orizontal; plan, neted.
Campie dreapta.
4. (În sintagma) Complement drept = complement direct, verifica cuvantul: direct. II. Figurativ
1. (Despre actiuni ale omului sau despre notiuni abstracte) Care este, se face etcetera potrivit dreptatii si adevarului; intemeiat, just, cinstit, bun. ♢ Parte dreapta = parte care se cuvine in mod legal fiecaruia la o imparteala.
Lupta dreapta = lupta corp la corp, fara arme, fara inselatorii si fara ajutor strain. ♢ Locutiune adverb Cu drept cuvant = pe buna dreptate, in mod intemeiat. ♦ (Adverbial) În conformitate cu dreptatea, just; in conformitate cu adevarul, adevarat; corect. ♢ Expresie Ce-i drept = intr-adevar, cu adevarat.
Ce-i drept e drept, se spune pentru a recunoaste un adevar incontestabil.
Drept ca... = adevarat ca...
A spune drept = a spune adevarul; a vorbi deschis, sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = in realitate, de fapt.
2. (Despre oameni) Care traieste si lucreaza conform dreptatii, adevarului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade. ♦ (În limbajul bisericesc) Cuvios, cucernic. ♢ Expresie (Substantivat) A se odihni cu dreptii = a fi mort. ♢ Compus: (adesea substantivat) drept-credincios = care face parte din Biserica crestina ortodoxa; bun crestin.
3. (Reg.; despre bunuri materiale) Care apartine sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoasteri oarecare.
4. (Pop.; despre rude) Care este legat de cineva prin legaturi directe, de sange; adevarat, bun. B. Adjectiv (În opozitie cu stang)
1. (Despre organe ale corpului) Asezat in partea opusa partii corpului omenesc in care se afla inima. ♢ Expresie A fi mana dreapta a cuiva sau bratul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat, f. singular art.) Mana dreapta. ♦ (Substantivat, m. singular art.) Piciorul drept.
2. Care se afla de partea sau in directia mainii drepte (cand cineva sta cu fata in directia in care este orientat un lucru) Aripa dreapta a cladirii. ♢ (Substantivat; in locutiuni) Din dreapta.
În dreapta.
La (sau spre) dreapta. ♢ Expresie (Substantivat) În dreapta si in stanga sau de-a dreapta si de-a stanga = in ambele parti; in toate partile, pretutindeni.
A tine dreapta = a merge pe partea dreapta a unui drum.
3. (Substantivat, f. art.; in viata politica) Grupare politica adepta si sustinatoare a mentinerii ordinii sociale si politice traditionale. ♢ Locutiune adjectiv De dreapta = conservator. C. Adv.
1. (Urmat de determinari locale, indica directia) În linie dreapta, fara ocol; direct.
Merge drept la birou. ♢ De-a dreptul = fara a se abate din drum, fara inconjur; in mod direct, nemijlocit; chiar. ♢ Locutiune prep. (Substantivat) În dreptul... = in fata..., fata in fata cu...
Prin dreptul = prin fata..., pe dinaintea...
Din dreptul... = din fata..., de dinaintea...
2. (Urmat de determinari locale, modale sau temporale) Tocmai, exact.
A ajuns drept la timp. D. Substantiv neutru:
1. Totalitatea regulilor si normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un stat.
Drept penal.
2. Știinta sau disciplina care studiaza dreptul (D 1).
3. Putere, prerogativa legal recunoscuta unei persoane de a avea o anumita conduita, de a se bucura de anumite privilegii etcetera; drit. ♢ Locutiune adverb De drept = conform legii, in mod legitim, firesc.
4. Rasplata, retributie care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. Prep.
1. (Introduce un complement indirect) În loc de..., in calitate de..., ca.
Drept cine ma iei? ♢ Drept care... = prin urmare, in concluzie, deci, asadar.
2. (Reg.; introduce un complement circumstantial de loc) Alaturi de..., langa; in dreptul... ♢ Expresie A i se pune soarele drept in inima = a i se face foame.
3. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru, ca.
Drept incercare s-a folosit de un cleste. [Varianta: (invechit si reg.) Dirept, -eapta adjectiv ] – Limba Latina Directus (cu unele sensuri dupa franceza droit).

Varianta definitie 2: Drept antonim: gresit, intortocheat, stang, stramb, vitreg, indoit, incovoiat, ocolit, sinuos, serpuit, serpuitor, incorect, injust, nedrept, neadevarat

Varianta definitie 3: Drept prep. verifica cuvantul: langa.

Varianta definitie 4: Drept adjectiv , adverb , s., prep. I.
1. adjectiv verifica cuvantul: direct.
2. adverb ata, verifica cuvantul: direct.
3. adjectiv (livresc) rectiliniu, (popular) oblu. (Dunga, linie dreapta.)
4. adjectiv verifica cuvantul: vertical.
5. adjectiv verifica cuvantul: erect.
6. adjectiv verifica cuvantul: abrupt.
7. adverb perpendicular, vertical, (invechit) prost. (Muntele se inalta drept inaintea noastra.)
8. adjectiv neaplecat. (Cu spinarea dreapta.)
9. adjectiv verifica cuvantul: teapan.
10. adverb verifica cuvantul: teapan.
11. adjectiv neted, plan, plat, ses, (popular) oblu, (regional) sesos, (Oltenia si Banat) polejnic, (invechit) tins, tocmai, (figurativ) ras, sters. (O intinsa suprafata dreapta; un loc drept.) II.
1. adjectiv impartial, nepartial, nepartinitor, obiectiv, (invechit) nefatarit. (Om drept.)
2. adjectiv verifica cuvantul: adevarat.
3. adverb adevarat, just. (A vorbit drept.)
4. adjectiv echitabil, just. (Decizie dreapta.)
5. adverb just, corect. (O concluzie dreapta.)
6. adjectiv verifica cuvantul: indreptatit.
7. adverb chiar, exact, intocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (invechit si reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (invechit, in Transilvania) acurat, (popular figurativ) curat. (Îl nimereste drept in frunte; cade drept pe el; a venit drept la ora convenita.) III. substantiv
1. jurisprudenta, (invechit si popular) legile (plural art.), (invechit) drit. (Învata dreptul.)
2. verifica cuvantul: calitate.
3. verifica cuvantul: imputernicire.
4. verifica cuvantul: privilegiu.
5. (JUR.) drept de preferinta = prioritate; drept de reproducere = (englezism) copyright. IV.
1. adverb ca. (Socoteste-te drept absent.)
2. prep. verifica cuvantul: de.
3. verifica cuvantul: ca.

Varianta definitie 5: Drept adjectiv m., plural drepti; f. singular dreapta, plural drepte

Varianta definitie 6: Drept adverb , prep.

Varianta definitie 7: Drept substantiv neutru, plural drepturi

Varianta definitie 8: Drept5 n. 1) Știinta care studiaza regulile si legile convietuirii in societate. Studiaza -ul. 2) Totalitate a regulilor si normelor care reglementeaza relatiile intr-o societate. 3) Corp de legi. -ul roman. /<lat. directus

Varianta definitie 9: Drept4 -uri n. 1) Ceea ce este conform cu legile ratiunii, cu legalitatea sociala, cu traditiile etcetera; dreptate. L-a acuzat fara -. 2) Capacitate de a face sau de a nu face ceva. -uri si datorii. 3): -urile omului totalitate a principiilor si prevederilor general admise pentru realizarea personalitatii umane. /<lat. directus

Varianta definitie 10: Drept3 prep. 1) (exprima un raport, spatial) În fata; alaturi de. 2) (exprima un raport final) Pentru; ca. Este intrebuintat drept obiect de studiu. 3) (exprima un raport de suplinire) Ca; in calitate de; in loc de. A slujit drept notar. ♢ Drept care asa dar; prin urmare; deci. /<lat. directus

Varianta definitie 11: Drept2 adverb 1) Fara inconjur; direct. A merge - inainte. 2) În conformitate cu adevarul; adevarat; just; cinstit. A spune -. /<lat. directus

Varianta definitie 12: Drept1 dreapta (-ti, -te) 1) (in opozitie cu Stramb) Care uneste un punct cu altul fara devieri sau ocoluri; care nu se abate nici in stanga, nici in dreapta; direct. Linie dreapta.
Drum -. ♢ Unghi - unghi format din doua drepte perpendiculare. 2) (despre obiecte, fiinte sau parti ale lor) Care are o pozitie verticala, fara inclinatii. Copac -. ♢ Drepti! comanda care cere pozitia verticala si neclintita a corpului. 3) Care nu este indoit. 4) (despre pante, povarnisuri) Care are un unghi de inclinatie foarte mare. 5) (despre intinderi de teren) Care nu are ridicaturi sau adancituri; neted. Camp -. 6) figurativ Care este in concordanta cu realitatea si adevarul; just. Judecata dreapta. ♢ Lupta dreapta lupta cu puterile proprii, nefolosind arme si viclesuguri. Pe - cuvant pe buna dreptate. 7) fig. (despre persoane) Care actioneaza in conformitate cu adevarul; adevarat; just. 8) reg. (despre relatiile de rudenie) Care este de prima treapta; cu legatura de sange; bun. Tata -.
Sora dreapta. 9) (in opozitie cu Stang) Care este situat in partea corpului opusa celei unde se afla inima. Mana dreapta.
Piciorul -. ♢ În dreapta si in stanga a) in ambele parti; b) in toate partile. A tine dreapta a merge pe partea dreapta a drumului. /<lat. directus

Varianta definitie 13: Drept (-eapta), adjectiv –
1. Direct, care merge de la un punct la altul fara ocol. –
2. Care are o pozitie verticala. –
3. Întemeiat, justificat. –
4. Legitim, autentic. –
5. Situat in partea dreapta. –
6. (Adv.) Direct, fara ocolisuri. –
7. (Adv.) Deschis, sincer. –
8. (Adv.) Tocmai, intocmai, exact. –
9. (Prep., cuvant invechit) Pentru. –
10. (Prep.) În loc de. – Varianta (invechit) derept.
Mr. (a)direptu, dreptu, megl. dirept.
Limba Latina *derectus, in loc de dῑrectus (Puscariu 550; Candrea-Dens., 513; REW 2648); conform limba albaneza d(ë)retjë (Philippide, II, 640), limba italiana d(i)ritto, prov. dre(i)t, franceza droit, sp. derecho.
Este dublet de la drit, substantiv neutru (invechit, Mold., drept, jurisprudenta), din limba italiana dritto.
Derivat drept, substantiv neutru (totalitatea regulilor si normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale intr-un stat, in toate acceptiile sale); dreptul, substantiv masculin art. (piciorul drept); dreapta, substantiv feminin art. (mina dreapta; directia spre dreapta; aripa dreapta a unei adunari); dirip, prep. (Trans., pentru; in dreptul, in fata); dreptar, substantiv neutru (echer, rigla; piulita care regleaza viteza rotii la moara de griu), dupa Cihac, I, 82 si Candrea-Dens., 514, ar proveni din limba latina *directārium, dar mai probabil este un der. intern, cu sufix -ar; dreptate (var. cuvant invechit direptate, mr. (a)ndriptate), substantiv feminin (justitie; ratiune; legalitate, legitimitate; cuvant invechit, drept; cuvant invechit, tribunal; Arg., minister fiscal), der. de la drept ca bunatate de la bun (*dreptaate › dreptate; dupa Puscariu, Conv.
Lit., XXXIX, 63 si Puscariu 551, de la un limba latina *direc(ti)tatem, ceea ce nu pare posibil); dreptati, verb (rar, a da dreptate, a face dreptate); dreptatie, substantiv feminin (invechit, justitie, echitate); indreptati, verb (a da dreptate, a face dreptate; a autoriza, a da dreptul; reflexiv, a se justifica, a se apara); indritui, verb (Mold., a autoriza, a permite, a ingadui), format pe baza lui drit; nedrept, adjectiv (injust); nedreptate, substantiv feminin (injustitie); nedreptati, verb (a face o nedreptate).
Conform: drege, indrepta.
Comp. dreptunghiu, substantiv neutru (patrulater cu toate unghiurile drepte si laturile opuse egale), traducere a franceza rectangle; dreptunghiular, adjectiv Din rom. provine mag. dreptal (Edelspacher 13), si bulgara (rar) draptano (Capidan, Raporturile, 229).

Varianta definitie 14: Drept, drepturi substantiv neutru mita. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)