Drog
Definitie, sens si explicatie
1Drog1, droguri, substantiv neutru
1. Substanta de origine vegetala, animala sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente si ca stupefiant.
2. (Familiar) Medicament. – Din franceza Drogue.
1. Substanta de origine vegetala, animala sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente si ca stupefiant.
2. (Familiar) Medicament. – Din franceza Drogue.
2Drog2 substantiv Numele a doua plante: A) arbust cu flori galbui solitare, care creste prin locuri pietroase si aride (Genista albida); B) planta taratoare din familia leguminoaselor, care creste prin pasuni montane (Genista oligosperma). – Etimologie necunoscuta
3Drog substantiv neutru
1. substanta toxica medicamentoasa folosita la prepararea produselor farmaceutice.
2. stupefiant. (< franceza drogue)
1. substanta toxica medicamentoasa folosita la prepararea produselor farmaceutice.
2. stupefiant. (< franceza drogue)
4Drog substantiv verifica cuvantul: stupefiant.
5Drog substantiv verifica cuvantul: grozama.
6Drog substantiv neutru, plural droguri
7Drog -uri n. mai ales la plural Substanta folosita la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant. /<fr. drogue
8Drog substantiv neutru Substanta folosita la prepararea produselor farmaceutice. ♦ (Adesea peior.) Medicament. [< franceza drogue, conform limba italiana droga].
9Drog (droguri), substantiv neutru – Stupefiant.
Franceza drogue. – Derivat drogherie, substantiv feminin, din franceza droguerie; droghist, substantiv masculin, din franceza droguiste; droga, verb (a administra droguri).
Franceza drogue. – Derivat drogherie, substantiv feminin, din franceza droguerie; droghist, substantiv masculin, din franceza droguiste; droga, verb (a administra droguri).