Definitie Drum - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Drum, drumuri, substantiv neutru
1. Cale de comunicatie terestra, alcatuita dintr-o banda ingusta si continua de teren batatorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ♢ Drumul mare = sosea de mare circulatie, care leaga localitati principale.
Hot (sau talhar) de drumul mare = hot care ataca oamenii in drum spre a-i jefui.
Drum-de-fier = cale ferata. ♢ Locutiune adverb Peste drum = in fata, vizavi.
În drum = in mijlocul drumului; in calea drumetilor; in vazul tuturor.
Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni. ♢ Expresie A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva sa mearga mai mult decat ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme.
A bate (sau a tine, a pazi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fara rost, a umbla haimana.
A fi de pe drumuri = a fi fara familie, fara locuinta stabila, fara rost in viata.
A ramane (sau a ajunge etcetera) pe drumuri = a ramane fara adapost, fara slujba, fara mijloace de trai; a saraci, a scapata.
A lasa (sau a arunca, a azvarli etcetera) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afara din casa sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a saraci (pe cineva).
A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adapost, a pune pe cineva sub ocrotire.
Pe drum = gata sa vina, sa soseasca, sa apara, sa se nasca.
A sta (sau a se pune etcetera) in drumul cuiva sau a-i sta cuiva in drum = a se afla (sau a iesi) inaintea cuiva, impiedicandu-l (sa inainteze, sa faca o treaba etcetera); a impiedica pe cineva intr-o actiune, a i se impotrivi.
A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc sa treaca; a inceta sa mai impiedice pe cineva in actiunile sale.
A-si face (sau a-si gasi, a-si croi) (un) drum (nou) in viata = a incepe o (noua) cariera, un nou fel de viata, a-si gasi un rost; a reusi.
A-si face drum = A) a inainta (prin eforturi) intr-o multime; B) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva.
A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se initia in alt domeniu.
A iesi cuiva in drum = a intampina pe cineva.
A da drumul (cuiva sau la ceva) = A) a lasa din mana; B) a lasa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva sa intre sau sa iasa; C) a desface o cusatura, un tiv (pentru a largi sau a lungi o haina).
A-si da drumul = A) a se lasa in jos, a cobori; a se avanta; B) a incepe sa povesteasca, sa faca destainuiri; C) a izbucni (intr-o avalansa de vorbe, in tipete, plans etcetera). ♦ Parcurs; ruta, itinerar; traseu, cursa (parcurse de cineva sau de ceva).
Drumul Oltului.
Drum maritim.
2. Calatorie. ♢ Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapa. ♢ Expresie A-si cauta (sau a-si vedea) de drum = A) a-si continua calatoria, a merge mai departe; B) a nu se amesteca in treburile altuia.
Drum bun! urare adresata cuiva care pleaca intr-o calatorie.
3. Traiectorie. – Din limba slava (veche) Drumŭ.
Conform: bulgara, scr. d r u m.

Varianta definitie 2: Drum drĂm/ substantiv neutru (muz.) toba, baterie. (< limba engleza drum)

Varianta definitie 3: Drum substantiv
1. verifica cuvantul: cale.
2. drum-de-fier verifica cuvantul: cale ferata.
3. verifica cuvantul: calatorie.
4. verifica cuvantul: cursa.
5. alergatura, cursa. (A facut doua -uri in piata.)
6. verifica cuvantul: ruta.

Varianta definitie 4: Drum substantiv neutru, plural drumuri

Varianta definitie 5: Drum -uri m. 1) Fasie de pamant lunga si ingusta special rezervata si amenajata pentru circulatie; cale. ♢ - de tara drum nepietruit, neasfaltat. - de fier cale ferata. Peste - in fata, vizavi. A pune pe cineva pe -uri a face pe cineva sa umble prin multe instante pentru a-si rezolva o problema. Pe toate -urile in toate partile, oriunde. A ramane (sau A ajunge) pe -uri a) a-si pierde sursele de existenta; a ajunge in mare saracie, neavand nici macar adapost; a) a ramine orfan. A arunca (a azvarli) pe cineva in - a) a da afara din casa, lipsind de locuinta; b) a da afara din serviciu, lipsind de mijloace de existenta. A-i sta cuiva in - a im-piedica pe cineva in actiunile sale. A tine (sau A pazi) -ul (sau -urile) a) a umbla fara rost; b) a jefui oamenii de pe drum. A apuca alt - a) a porni in alta directie; b) a alege alta cale in viata. A-si face (sau A-si croi, a-si gasi) Un - in viata a-si face o situatie; a se aranja. A iesi cuiva in - a aparea in calea cuiva. A da -ul a) a lasa din mana; b) a da libertate, a elibera; c) a largi o haina, desfacand un tiv sau o cusatura; d) a lasa pe cineva sa intre sau sa iasa din casa; e) a slobozi (un animal) de la legatura; f) a pune in functiune (o masina, un motor, un aparat); h) a nu mai stapani (nervii, lacrimile etcetera). A-si da -ul la gura (sau Gurii) a vorbi mult si fara rost; a vorbi ce nu se cuvine. 2) Plecare intr-un loc (mai) indepartat. A se pregati de -. ♢ A-si cauta (sau A-si vedea) De - a) a merge mai departe; b) a-si vedea de treaba; a nu se amesteca in treburile altora. - bun! urare celui ce porneste la drum. 3) mai ales la plural Deplasari dese, repetate, pentru diferite treburi; umblatura. 4) Cale prestabilita care urmeaza sa fie parcursa (de o persoana sau un vehicul); traseu; itinerar; ruta. 5) Cale parcursa in spatiu de un corp in miscare; traiectorie; traseu. 6): -ul robilor Calea Lactee. /<sl. drumu

Varianta definitie 6: Drum (drumuri), substantiv neutru –
1. Cale de comunicatie terestra, strada, sosea. –
2. Calatorie, traseu, parcurs. – Megl. drum.
Gr. δρόμος, direct (conform sicil. drom, calabr. dromu) sau prin intermediul limba slava (veche) drumŭ (conform bulgara, limba sarba:, cr. drum, limba albaneza dhrom).
Filiera limba slava (veche) era general admisa (Miklosich, Fremdw., 8; Tiktin; Conev 81; Sandfeld 29; Puscariu, Dacor., VIII, 283) si pare posibila, fara a fi necesara (conform Murnu 19; Diculescu, Elementele, 420; Puscariu, Lr., 260; Rosetti, II, 67).
Cuvintul limba slava (veche) este rar astazi (Vasmer, Gr., 54).
Vocalismul din rom. s-ar putea explica prin forma ionica δροῦμος (Diculescu).
Derivat drumar, substantiv masculin (Trans., calator, drumet); drumas, substantiv masculin; drumator, substantiv masculin (Trans., drumet); drumeag (var. drumeac), substantiv neutru (carare); drumet, substantiv masculin (Munt., calator); drumetie, substantiv feminin (calatorie, excursie); indruma, verb (a arata drumul, a conduce; a calauzi, a sfatui; reflexiv, a se indrepta, a o lua spre); indrumator, adjectiv (care indruma; indicator).
Țig. sp. cunoaste dubletele drom, direct din limba neogreaca:, si drum, din rom. (Besses 70).