Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Drum

1 * Cuvantul cu diacritice: drum
Cuvantul fara diacritice: drum

Definitie: DRUM, drumuri, substantiv neutru 1. Cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ♢ Drumul mare = șosea de mare circulație, care leagă localități principale. Hoț (sau tâlhar) de drumul mare = hoț care atacă oamenii în drum spre a-i jefui. Drum-de-fier = cale ferată. ♢ Locutiune adverb Peste drum = în față, vizavi. În drum = în mijlocul drumului; în calea drumeților; în văzul tuturor. Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni. ♢ Expresie A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme. A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana. A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață. A rămâne (sau a ajunge etcetera) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta. A lăsa (sau a arunca, a azvârli etcetera) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva). A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adăpost, a pune pe cineva sub ocrotire. Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască. A sta (sau a se pune etcetera) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etcetera); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi. A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale. A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși. A-și face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o mulțime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva. A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu. A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva. A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c) a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină). A-și da drumul = a) a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe să povestească, să facă destăinuiri; c) a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etcetera). ♦ Parcurs; rută, itinerar; traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva). Drumul Oltului. Drum maritim. 2. Călătorie. ♢ Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapă. ♢ Expresie A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a) a-și continua călătoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia. Drum bun urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie. 3. Traiectorie. – Din limba slava (veche) drumŭ. Conform: bulgara, scr. d r u m.

2 * Cuvantul cu diacritice: drum drăm
Cuvantul fara diacritice: drum

Definitie: DRUM DRĂM/ substantiv neutru (muz.) tobă, baterie. (< limba engleza drum)

3 * Cuvantul cu diacritice: drum
Cuvantul fara diacritice: drum

Definitie: DRUM substantiv 1. verifica cuvantul: cale. 2. drum-de-fier verifica cuvantul: cale ferată. 3. verifica cuvantul: călătorie. 4. verifica cuvantul: cursă. 5. alergătură, cursă. (A făcut două -uri în piață.) 6. verifica cuvantul: rută.

4 * Cuvantul cu diacritice: drum
Cuvantul fara diacritice: drum

Definitie: drum substantiv neutru, plural drumuri

5 * Cuvantul cu diacritice: drum -uri
Cuvantul fara diacritice: drum

Definitie: DRUM -uri m. 1) Fâșie de pământ lungă și îngustă special rezervată și amenajată pentru circulație; cale. ♢ - de țară drum nepietruit, neasfaltat. - de fier cale ferată. Peste - în față, vizavi. A pune pe cineva pe -uri a face pe cineva să umble prin multe instanțe pentru a-și rezolva o problemă. Pe toate -urile în toate părțile, oriunde. A rămâne (sau a ajunge) pe -uri a) a-și pierde sursele de existență; a ajunge în mare sărăcie, neavând nici măcar adăpost; a) a rămine orfan. A arunca (a azvârli) pe cineva în - a) a da afară din casă, lipsind de locuință; b) a da afară din serviciu, lipsind de mijloace de existență. A-i sta cuiva în - a îm-piedica pe cineva în acțiunile sale. A ține (sau a păzi) -ul (sau -urile) a) a umbla fără rost; b) a jefui oamenii de pe drum. A apuca alt - a) a porni în altă direcție; b) a alege altă cale în viață. A-și face (sau a-și croi, a-și găsi) un - în viață a-și face o situație; a se aranja. A ieși cuiva în - a apărea în calea cuiva. A da -ul a) a lăsa din mână; b) a da libertate, a elibera; c) a lărgi o haină, desfăcând un tiv sau o cusătură; d) a lăsa pe cineva să intre sau să iasă din casă; e) a slobozi (un animal) de la legătură; f) a pune în funcțiune (o mașină, un motor, un aparat); h) a nu mai stăpâni (nervii, lacrimile etcetera). A-și da -ul la gură (sau gurii) a vorbi mult și fară rost; a vorbi ce nu se cuvine. 2) Plecare într-un loc (mai) îndepărtat. A se pregăti de -. ♢ A-și căuta (sau a-și vedea) de - a) a merge mai departe; b) a-și vedea de treabă; a nu se amesteca în treburile altora. - bun urare celui ce pornește la drum. 3) mai ales la plural Deplasări dese, repetate, pentru diferite treburi; umblătură. 4) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau un vehicul); traseu; itinerar; rută. 5) Cale parcursă în spațiu de un corp în mișcare; traiectorie; traseu. 6): -ul robilor Calea Lactee. limba slava (veche) drumu

6 * Cuvantul cu diacritice: drum drúmuri
Cuvantul fara diacritice: drum

Definitie: drum (drumuri), substantiv neutru – 1. Cale de comunicație terestră, stradă, șosea. – 2. Călătorie, traseu, parcurs. – Megl. drum. Gr. δρόμος, direct (conform sicil. drom, calabr. dromu) sau prin intermediul limba slava (veche) drumŭ (conform bulgara, limba sarba:, cr. drum, limba albaneza dhrom). Filiera limba slava (veche) era general admisă (Miklosich, Fremdw., 8; Tiktin; Conev 81; Sandfeld 29; Pușcariu, Dacor., VIII, 283) și pare posibilă, fără a fi necesară (conform Murnu 19; Diculescu, Elementele, 420; Pușcariu, Lr., 260; Rosetti, II, 67). Cuvîntul limba slava (veche) este rar astăzi (Vasmer, Gr., 54). Vocalismul din rom. s-ar putea explica prin forma ionică δροῦμος (Diculescu). Derivat drumar, substantiv masculin (Trans., călător, drumeț); drumaș, substantiv masculin; drumător, substantiv masculin (Trans., drumeț); drumeag (var. drumeac), substantiv neutru (cărare); drumeț, substantiv masculin (Munt., călător); drumeție, substantiv feminin (călătorie, excursie); îndruma, verb (a arăta drumul, a conduce; a călăuzi, a sfătui; reflexiv, a se îndrepta, a o lua spre); îndrumător, adjectiv (care îndrumă; indicator). Țig. sp. cunoaște dubletele drom, direct din limba neogreaca:, și drum, din rom. (Besses 70).