Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Duce

1 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: DUCE¹, duc, verb III I. Tranzitiv 1. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și al pune în altul. ♢ Expresie a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce. ♢ Expresie A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i promite (cuiva) mereu ceva, amânând îndeplinirea promisiunii; a înșela (pe cineva) făcându-i promisiuni mincinoase. (Familiar) A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase). A se lăsa dus (de gânduri, de visare etcetera) = a se lăsa cuprins, copleșit de gânduri. A-l duce pe cineva gândul (sau mintea, capul la ceva) = a-i veni cuiva ceva în minte; a se pricepe (să facă ceva); a face ceva. ♦ Intranzitiv (Despre un drum) A conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în... ♦ Intranzitiv Figurativ A avea drept rezultat. 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; prin extensiune a apropia de cineva sau ceva. Duce lingura la gură. 4. A transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etcetera 5. A-și petrece viața, zilele etcetera într-un anumit fel; a trăi. ♢ Expresie A o duce în... = a nu mai înceta cu..., a o ține în... A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trăit, a fi pe moarte. 6. A îndura, a suporta, a răbda, a suferi. ♢ Expresie A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi îngrijorat să nu (i) se întâmple ceva rău; b) a se interesa, a se ocupa îndeaproape (de cineva sau de ceva). A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simți lipsa unui lucru. 7. A purta războaie, lupte, tratative etcetera 8. A depune, a presta o muncă. ♢ Expresie A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva. 9. A trage, a trasa linii. II. Reflexiv 1. A merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva. ♢ Expresie A se duce drept (sau într-un suflet, glonț, pușcă, întins)= a merge undeva repede, fără ocol. (Popular) A se duce după cineva = a se mărita. A se tot duce = a merge fără încetare. A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în știrea lui Dumnezeu, în plata Domnului) = a merge unde vrea, unde poate, oriunde. A se duce de râpă = a se prăpădi, a se distruge; a se cheltui; a decădea. Du-te-ncolo = exclamație prin care se exprimă neîncrederea față de ceea ce spune cineva. (În imprecații) Du-te (sau ducă-se) dracului (Substantivat) Du-te-vino = mișcare continuă (și intensă) încoace și încolo. (Popular) Ducă-se pe pustii = a) dracul; b) epilepsie. ♦ A colinda, a cutreiera (fără țintă). ♦ A pluti pe apă sau a zbura în aer. 2. (Despre vești, zvonuri etcetera) A se răspândi, a se împrăștia. 3. Figurativ A trece; a dispărea. 4. A muri; a se sfârși. III. Intranzitiv A rezista la... – Lat ducere.

2 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: DUCE², duci, substantiv masculin 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu. 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu. ♦ Mare senior feudal. 3. Conducător militar la triburile germanice. – Din franceza duc, limba latina dux, -cis.

3 * Cuvantul cu diacritice: a duce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: A duce antonim: a aduce

4 * Cuvantul cu diacritice: a se duce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: A se duce antonim: a sosi, a veni, a se întoarce, a reveni

5 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: DUCE substantiv masculin 1. conducător militar de trib la vechii germani. 2. nobil feudal. ♢ titlu de noblețe superior marchizului și inferior prințului. 3. titlu purtat de conducătorul unui ducat (1). (< franceza duc, limba latina dux, -cis)

6 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: DUCE verb verifica cuvantul: ademeni, amăgi, cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, stăpâni, trișa.

7 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: DUCE verb 1. verifica cuvantul: căra. 2. verifica cuvantul: transporta. 3. a deplasa. (- lingura la gură.) 4. verifica cuvantul: merge. 5. verifica cuvantul: deplasa. 6. a se deplasa, a se transporta. (S-a - la fața locului.) 7. verifica cuvantul: pleca. 8. a merge, a pleca, a porni, (popular) a (se) mișca, (învechit și reg.) a păsa. (Unde te -?) 9. verifica cuvantul: merge. 10. verifica cuvantul: trece. 11. a colinda, a cutreiera. (Se - prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a - pachetul acasă.) 13. verifica cuvantul: ghida. 14. verifica cuvantul: însoți. 15. a conduce, a purta. (O - de mână.) 16. verifica cuvantul: transmite. 17. a se îndrepta, a merge. (Acesta e drumul care - spre ...) 18. verifica cuvantul: trasa. 19. verifica cuvantul: răspândi. 20. verifica cuvantul: desfășura. 21. verifica cuvantul: purta. 22. a întreține, a purta. (A - o corespondență vie cu ...) 23. verifica cuvantul: suporta. 24. verifica cuvantul: rezista. 25. a trăi, a viețui. (O - rău.) 26. a-i merge. (Știu că o - bine) 27. verifica cuvantul: sfârși. 28. verifica cuvantul: muri.

8 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: DUCE substantiv (învechit) ducă, herțog. (- de Burgundia.)

9 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: duce verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural duc, 1 plural ducem, 2 plural duceți, perf. substantiv 1 singular dusei, 1 plural duserăm; imper. 2 singular du, neg. nu duce; part. dus

10 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: duce substantiv masculin, plural duci

11 * Cuvantul cu diacritice: a se dúce mă duc
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: A SE DUCE mă duc intranzitiv 1) A se deplasa, a pleca undeva. - la școală. ♢ - după cineva a se mărita. - drept (sau glonț, într-un suflet, fuga, pușcă) a merge repede și fără ocoliri. - pe copcă (sau pe gârlă, pe apa sâmbetei) a se pierde. Du-te-vino într-o parte și în alta. 2) (despre zvonuri, vești) A se răspândi repede. limba latina ducere

12 * Cuvantul cu diacritice: a dúce duc
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: A DUCE duc 1. tranz. 1) (obiecte, ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a transporta. 2) (ființe) A însoți mergând alături sau din urmă. - copilul la școală. - vitele la păscut. ♢ - pe cineva de nas (sau cu vorba, cu zăhărelul) a minți pe cineva, amânând tot timpul îndeplinirea unei promisiuni. A-l - capul (sau mintea) a se pricepe. 3) (linii) A imprima pe o suprafață plană; a trasa. - o perpendiculară. 4) (știri, vești, informații) A comunica (printr-un intermediar); a transmite. 5):- dorul a) a-i fi dor de cineva; b) a simți lipsa unui lucru. - grija a purta grijă de; a avea răspundere pentru ceva sau cineva. - război, lupte a lupta; a se război. - la capăt (sau la bun sfârșit) a îndeplini; a termina. - în ispită a face pe cineva să săvârșească fapte rele. 2. intranzitiv 1) (despre drumuri) A avea direcția; a conduce; a îndrepta. Șoseaua duce la Chișinău. 2) (urmat, de obicei, de un circumstanțial de mod) A avea un anumit mod de trai; a trăi. A o - bine. A o - tot într-un chef. ♢ A o - cu chiu cu vai (sau ca vai de lume) a trăi foarte greu. A n-o mai - mult a nu mai avea mult de trăit; a fi pe patul de moarte. 3) A avea drept rezultat. Aceasta nu duce la ceva bun. limba latina ducere

13 * Cuvantul cu diacritice: dúce -i
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: DUCE -i m. (în feudalism) 1) Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului. 2) Persoană care purta acest titlu. franceza duc, limba latina dux, -cis

14 * Cuvantul cu diacritice: dúce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: DUCE substantiv masculin 1. Conducător militar de trib la vechii germani. 2. Nobil feudal care stăpânea un ducat. ♦ Titlu de noblețe superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu. / < limba latina dux, ducis, conform limba italiana duca, franceza duc].

15 * Cuvantul cu diacritice: dúce dúc dús
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: duce (duc, dus), verb – 1. A lua cu sine pe cineva spre a-l conduce. – 2. A călăuzi, a orienta. – 3. A trasa, a schița. – 4. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva și a-l pune în alt loc. – 5. A căra. – 6. A suporta, a îndura. – 7. A rezista, a dăinui. – 8. A face să reziste, a face să dăinuie. – 9. (Argou) A înșela, a încurca. – 10. A trece. – 11. A trăi. – 12. (Cu pronume compl. o) A se descurca, a se aranja. – 13. (Refl.) A pleca, a porni. – 14. (Refl.) A merge. – 15. (Refl.) A face drumul. – 16. (Refl.) A trece, a se scurge. – 17. (Refl.) A pieri, a dispărea, a se face nevăzut. – 18. (Refl.) A muri. – Mr. duc, dușă, duțire; megl. ducu, duș. Limba Latina dūcĕre (Cihac, I, 83; Pușcariu 552; Candrea-Dens., 517; REW 2785); conform limba italiana durre, prov., verifica cuvantul: franceza duire. În general în celelalte limbi romanice s-au conservat mai bine formele compuse, conform aducir, conducir, seducir, reducir. Pentru semantismul romanic al formelor pronominale, conform Densusianu, Hlr., I, 182. – Derivat ducă, substantiv feminin (plecare, mers); ducă-se pe pustii, substantiv masculin (epitet popular al diavolului; epilepsie); dus, adjectiv (plecat, absent; desprins de realitate, îngîndurat; alienat, nebun); dus, substantiv masculin (persoană absentă; mort, defunct); dus, substantiv neutru (plecare). Conform: aduce.

16 * Cuvantul cu diacritice: dúce dúci
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: duce (duci), substantiv masculin – Titlu nobiliar. – Varianta (învechit) ducă. limba italiana: duca (secolul XVII), în parte prin intermediul limba neogreaca: δοῦϰας, limba slava (veche) duka. Forma actuală a fost readaptată limba latina dux, -cem. – Derivat ducal, adjectiv (care aparține ducelui); ducat, substantiv masculin (ducat, monedă); ducat, substantiv neutru (ducat, provincie, teritoriu în stăpînirea unui duce); ducesă, substantiv feminin (soția unui duce); archiduce, substantiv masculin (titlu dat prinților din casa imperială a Austriei). Este dublet de la doge, substantiv masculin (titlu purtat de conducătorii politici ai unor vechi republici italiene), din ven. doge.

17 * Cuvantul cu diacritice: duce
Cuvantul fara diacritice: duce

Definitie: duce, duc verifica cuvantul:t. a păcăli, a înșela; a minți. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)