Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Duh

1 * Cuvantul cu diacritice: duh
Cuvantul fara diacritice: duh

Definitie: DUH, duhuri, substantiv neutru 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ♢ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată trinitatea divină în creștinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe). ♦ (Înv.) Respirație, suflare, răsuflare. ♢ Locutiune adverb Într-un duh = foarte repede. ♢ Expresie A-și da duhul = a muri. ♦ (Înv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit. ♢ Locutiune adjectiv De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ♢ Expresie Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu. ♦ Figurativ Idee, aspirație. 4. (Înv.) Caracter, fire, natură, temperament. ♢ Locutiune adverb Cu duhul blândeții = blând, binevoitor. ♦ Notă caracteristică, specific. ♦ Sens adevărat al unui text, esență; intenție. – Din limba slava (veche)duhŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: duh
Cuvantul fara diacritice: duh

Definitie: DUH substantiv 1. verifica cuvantul: fantomă. 2. (Termen Bisericesc) spirit. (Sfântul -.) 3. verifica cuvantul: spirit. 4. verifica cuvantul: haz.

3 * Cuvantul cu diacritice: duh
Cuvantul fara diacritice: duh

Definitie: DUH substantiv verifica cuvantul: apucătură, calcul, caracter, comportament, comportare, conduită, deprindere, deșteptăciune, duhoare, fire, gând, idee, infecție, intelect, inteligență, intenție, împuțiciune, judecată, maniere, miasmă, minte, moravuri, natură, năravuri, obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, rațiune, răsuflare, respirație, socoteală, spirit, suflare, temperament.

4 * Cuvantul cu diacritice: duh
Cuvantul fara diacritice: duh

Definitie: duh substantiv neutru, plural duhuri

5 * Cuvantul cu diacritice: duh -uri
Cuvantul fara diacritice: duh

Definitie: DUH -uri n. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; fantomă; spirit; vedenie; nălucă; arătare; stafie. 2) Latura psihică a omului; suflet. 3) Facultate mintală; minte. ♢ Sărac cu -ul naiv. Vorbă de - vorbă spirituală. 4) înv. Proces fiziologic prin care organismul folosește oxigenul și elimină bibxidul de carbon pentru întreținerea vieții; răsuflare; respirație. ♢ A-și da -ul a muri. Într-un - într-un suflet; într-o fugă. 5) înv. Fel de a fi al omului; caracter; fîre; natură. limba slava (veche) duhu

6 * Cuvantul cu diacritice: duh dúhuri
Cuvantul fara diacritice: duh

Definitie: duh (duhuri), substantiv neutru – 1. Respirație, suflare. – 2. Suflet, spirit. – 3. Spirit, suflet fără trup. – 4. Spirit, inteligență, agerime. – 5. Intenție. – 6. (Moldova) Reputație, faimă. – Mr. duh. Sl. duchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 182; Cihac, II, 104), conform bulgara duh „spirit”, slov. duh „miros”. Ultimul sens este rezultatul unei confuzii cu buh. Este dublet de la duși, substantiv masculin plural (dispoziție). – Derivat duhăi (var. duhli, duhlui, duhni), verb (a mirosi urît, a puți), prin intermediul sufix expresive, conform limba slava (veche) dychati, duchati, dŭchnąti „a respira”, limba rusa tuchnutĭ „a putrezi”; duhl(u)it, adjectiv (Mold., puturos); duhliu, adjectiv (spiritual, pătrunzător); duhoare, substantiv feminin (putoare, miros urît), der. cu sufix -oare (după Conev 98, din limba slava (veche) dŭchorĭ; după Pușcariu, Dacor., VII, 469, și Candrea, rezultat din încrucișarea cu putoare; dar semantismul este normal, fără a avea în vedere această posibilitate), conform dihor; duhorî, verb (a puți); duhoniță, substantiv feminin (sac pentru seu), conform dohotniță; duhnet, substantiv neutru (putoare); tihoare (var. tigoare), substantiv feminin (lighioană, vietate), formație paralelă cu duhoare și dihor, ca limba rusa tuchnutĭ „a putrezi”, rut. tuchnuti „a mirosi urît”, față de slov. duhneti; tihoarcă (var. tohoarcă), substantiv feminin (cojoc de piele de miel, folosit de ciobanii din Mold. și Trans.), pare cuvînt identic cu cel alterior. – Conform: dohot, duhovnic, dușcă.