1
Duios, -oasă, duioși, -oase,adjectiv
1. Mișcător, emoționant.
Mângâietor, blând, dulce.
Sentimental, afectiv.
Iubitor.
2. Jalnic, trist. [Pronunțat: du-ios] – Latină *doliosus.
1. Mișcător, emoționant.
Mângâietor, blând, dulce.
Sentimental, afectiv.
Iubitor.
2. Jalnic, trist. [Pronunțat: du-ios] – Latină *doliosus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Duios1 duioasă (duioși, duioase) 1) Care este plin de delicatețe. Voce duios oasă. 2) Care provoacă emoții puternice de melancolie; cu multă tristețe; răscolitor; tulburător. Melodie duioasă. [Silabe Du-ios] /<latină doliosus
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Duios2 adverb 1) Cu duioșie. 2) Cu multă tristețe. Cântă duios. [Silabe Du-ios] /<latină doliosus
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Duios (duioasă), adjectiv –
1. Mișcător. –
2. Simțitor, sensibil. –
3. Tandru, blînd, gingaș. –
4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. –
5. (Transilvania de Vest) Dornic, avid. – Variantă (Transilvania) doios.
Latină *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-dens., 527; Graur, Bl, V, 96).
Ar putea fi și o derivat internă, plecîndu-se de la *doi ‹ latină *dolium, conform italiană (cor)doglio, doglia și italiană doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident).
Primul sens, învechit, este bogat atestat în secolul Xvii-xix. – Derivat duioșie, substantiv feminin (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, substantiv feminin (învechit, duioșie); duință, substantiv feminin (învechit, duioșie); înduioșa, verb (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adjectiv (care înduioșează).
1. Mișcător. –
2. Simțitor, sensibil. –
3. Tandru, blînd, gingaș. –
4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. –
5. (Transilvania de Vest) Dornic, avid. – Variantă (Transilvania) doios.
Latină *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-dens., 527; Graur, Bl, V, 96).
Ar putea fi și o derivat internă, plecîndu-se de la *doi ‹ latină *dolium, conform italiană (cor)doglio, doglia și italiană doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident).
Primul sens, învechit, este bogat atestat în secolul Xvii-xix. – Derivat duioșie, substantiv feminin (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, substantiv feminin (învechit, duioșie); duință, substantiv feminin (învechit, duioșie); înduioșa, verb (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adjectiv (care înduioșează).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Duios adjectiv masculin(silabe -ios), plural duioși, feminin singular duioasă, plural duioase
DOOM – dicționarul ortografic