Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Duios -oasă

1 * Cuvantul cu diacritice: duiós -oásă
Cuvantul fara diacritice: duios

Definitie: DUIOS, -OASĂ, duioși, -oase,adjectiv 1. Mișcător, emoționant. ♦ Mângâietor, blând, dulce. ♦ Sentimental, afectiv. ♦ Iubitor. 2. Jalnic, trist. [Pronuntat: du-ios] – Limba Latina doliosus.

2 * Cuvantul cu diacritice: duios
Cuvantul fara diacritice: duios

Definitie: Duios antonim: hain

3 * Cuvantul cu diacritice: duiós
Cuvantul fara diacritice: duios

Definitie: DUIOS adjectiv 1. verifica cuvantul: înduioșător. 2. verifica cuvantul: afectuos. 3. verifica cuvantul: trist. 4. îndurerat, întristat, trist. (Se confesa cu un glas -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: duiós
Cuvantul fara diacritice: duios

Definitie: duios adjectiv m.(silabe -ios), plural duioși, f. singular duioasă, plural duioase

5 * Cuvantul cu diacritice: duiós
Cuvantul fara diacritice: duios

Definitie: DUIOS² adverb 1) Cu duioșie. 2) Cu multă tristețe. Cântă -. [Silabe du-ios] limba latina doliosus

6 * Cuvantul cu diacritice: duiós -oásă -óși -oáse
Cuvantul fara diacritice: duios

Definitie: DUIOS¹ -oasă (-oși, -oase) 1) Care este plin de delicatețe. Voce - oasă. 2) Care provoacă emoții puternice de melancolie; cu multă tristețe; răscolitor; tulburător. Melodie -oasă. [Silabe du-ios] limba latina doliosus

7 * Cuvantul cu diacritice: duiós duioásă
Cuvantul fara diacritice: duios

Definitie: duios (duioasă), adjectiv – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Varianta (Trans.) doios. Limba Latina dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la doi ‹ limba latina dolium, conform limba italiana (cor)doglio, doglia și limba italiana doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, cuvant invechit, este bogat atestat în secolul XVII-XIX. – Derivat duioșie, substantiv feminin (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, substantiv feminin (învechit, duioșie); duință, substantiv feminin (învechit, duioșie); înduioșa, verb (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adjectiv (care înduioșează).