Hain -ă
Definitie, sens si explicatie
1Hain, -ă, haini, -e, adjectiv
1. Rau la inima, fara mila, crud, hapsan, cainos.
2. (Înv.) Tradator, sperjur, necredincios. – Din limba turca: Hain.
1. Rau la inima, fara mila, crud, hapsan, cainos.
2. (Înv.) Tradator, sperjur, necredincios. – Din limba turca: Hain.
2Hain antonim: milos, milostiv
3Hain adjectiv , adverb , substantiv
1. adjectiv , adverb verifica cuvantul: rau.
2. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: afurisit.
3. adjectiv verifica cuvantul: crud.
1. adjectiv , adverb verifica cuvantul: rau.
2. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: afurisit.
3. adjectiv verifica cuvantul: crud.
4Hain adjectiv verifica cuvantul: tradator.
5Hain adjectiv m., plural haini; f. singular haina, plural haine
6Hain -A (-I, -E) 1) Care manifesta lipsa de mila; rau la inima; fara mila; cainos; crud; hapsan. 2) inv.
Care si-a calcat legamantul dat. [Silabe Ha-in] /<turc. hain
Care si-a calcat legamantul dat. [Silabe Ha-in] /<turc. hain
7Hain (haina), adjectiv –
1. (Înv.) Tradator, necredincios. –
2. Perfid, rau la inima, hapsin. – Mr. hain.
Limba Turca: hayin (Röesler 606; seineanu, Ii, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), conform limba neogreaca: χαῖνης, limba albaneza hain „hot”, limba sarba: hain. – Derivat haini, verb reflexiv (invechit, a trada; a se rascula); hainie, substantiv feminin (tradare; rebeliune, razmerita); hainlic, substantiv neutru (tradare).
Secolul Xvii, toti der. sint cuvant invechit
1. (Înv.) Tradator, necredincios. –
2. Perfid, rau la inima, hapsin. – Mr. hain.
Limba Turca: hayin (Röesler 606; seineanu, Ii, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), conform limba neogreaca: χαῖνης, limba albaneza hain „hot”, limba sarba: hain. – Derivat haini, verb reflexiv (invechit, a trada; a se rascula); hainie, substantiv feminin (tradare; rebeliune, razmerita); hainlic, substantiv neutru (tradare).
Secolul Xvii, toti der. sint cuvant invechit