Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Trist -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: tríst -ă
Cuvantul fara diacritice: trist

Definitie: TRIST, -Ă, triști, -ste, adjectiv 1. (Despre oameni) Supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestări ale oamenilor, sunete etcetera) Care exprimă tristețe, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stări sau fapte care țin de natura sau de viața omului) Plin de tristețe. 2. Care provoacă tristețe, supărare, care întristează; dureros. ♦ Care sugerează, evocă tristețe; deprimant, dezolant. – Limba Latina tristis.

2 * Cuvantul cu diacritice: trist
Cuvantul fara diacritice: trist

Definitie: Trist antonim: bucuros, vesel, voios

3 * Cuvantul cu diacritice: trist
Cuvantul fara diacritice: trist

Definitie: TRIST adjectiv 1. verifica cuvantul: supărat. 2. verifica cuvantul: posomorât. 3. verifica cuvantul: melancolic. 4. duios, îndurerat, întristat. (Se confesa cu glas -.) 5. verifica cuvantul: tânguitor. 6. tânguios, tânguitor. (O doină -.) 7. duios, dureros, jalnic. (O romanță -.) 8. verifica cuvantul: elegiac. 9. verifica cuvantul: nenorocit. 10. verifica cuvantul: întristător. 11. verifica cuvantul: dezolant. 12. melancolic, posomorât. (O noapte -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: trist
Cuvantul fara diacritice: trist

Definitie: trist adjectiv m., plural triști, f. singular tristă, plural triste

5 * Cuvantul cu diacritice: trist -stă -ști -ste
Cuvantul fara diacritice: trist

Definitie: TRIST -stă (-ști, -ste) și adverbial 1) (despre persoane) Care este într-o stare sufletească apăsătoare; mâhnit; amărât. 2) (despre față, ochi, zâmbete etcetera) Care vădește o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene, sunete, culori etcetera) Care evocă sau sugerează o asemenea stare de spirit. Veste -stă. limba latina tristis

6 * Cuvantul cu diacritice: trist -tă
Cuvantul fara diacritice: trist

Definitie: trist (-tă), adjectiv – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Limba Latina tristis, popular tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), conform limba italiana tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din secolul XVI. – Derivat tristețe (var. tristeță), substantiv feminin (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după limba italiana tristezza, franceza tristesse; întrista, verb (a mîhni, a supăra), după franceza attrister; întristăciune, substantiv feminin (Bucovina, suferință, mîhnire); întristător, adjectiv (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist.