Definitie Trist -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TRiST, -Ă, tristi, -ste, adjectiv
1. (Despre oameni) Suparat, mahnit, amarat, abatut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestari ale oamenilor, sunete etcetera) Care exprima tristete, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stari sau fapte care tin de natura sau de viata omului) Plin de tristete.
2. Care provoaca tristete, suparare, care intristeaza; dureros. ♦ Care sugereaza, evoca tristete; deprimant, dezolant. – Limba Latina Tristis.

Varianta definitie 2: Trist antonim: bucuros, vesel, voios

Varianta definitie 3: Trist adjectiv
1. verifica cuvantul: suparat.
2. verifica cuvantul: posomorat.
3. verifica cuvantul: melancolic.
4. duios, indurerat, intristat. (Se confesa cu glas -.)
5. verifica cuvantul: tanguitor.
6. tanguios, tanguitor. (O doina -.)
7. duios, dureros, jalnic. (O romanta -.)
8. verifica cuvantul: elegiac.
9. verifica cuvantul: nenorocit.
10. verifica cuvantul: intristator.
11. verifica cuvantul: dezolant.
12. melancolic, posomorat. (O noapte -.)

Varianta definitie 4: Trist adjectiv m., plural tristi, f. singular trista, plural triste

Varianta definitie 5: Trist -sta (-sti, -ste) si adverbial 1) (despre persoane) Care este intr-o stare sufleteasca apasatoare; mahnit; amarat. 2) (despre fata, ochi, zambete etcetera) Care vadeste o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene, sunete, culori etcetera) Care evoca sau sugereaza o asemenea stare de spirit. Veste -sta. /<lat. tristis

Varianta definitie 6: Trist (-ta), adjectiv – Suparat, necajit, deprimat; dureros.
Limba Latina tristis, popular tristus (Densusianu, Hlr., 141; Puscariu 1764; REW 8918), conform limba italiana tristo, port. triste, prov. tritz.
Este de luat in seama pierderea cuvintului in dialecte; si in rom. circulatia populara pare limitata.
Apare din secolul XVI. – Derivat tristete (var. tristeta), substantiv feminin (amaraciune, mihnire, ingrijorare), dupa limba italiana tristezza, franceza tristesse; intrista, verb (a mihni, a supara), dupa franceza attrister; intristaciune, substantiv feminin (Bucovina, suferinta, mihnire); intristator, adjectiv (care mihneste). – Din rom. provine sas. trist.