Definitie Dulce - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DÚlce, (A) dulci, adjectiv , (B 2) dulciuri, substantiv neutru, (B 1) substantiv neutru A. Adjectiv I.
1. Care are gustul caracteristic mierii sau zaharului. ♦ Care a fost indulcit (cu miere, cu zahar etcetera).
2. (Despre lapte) Proaspat; nefermentat. ♦ (Despre branzeturi) Care nu a fost sarat sau care a fost sarat foarte putin.
3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, avand gustul dulce (A I 1).
4. (Despre apa) De rau, de izvor, de fantana. II. Figurativ
1. Frumos, dragut, gingas.
Zambet dulce. ♢ Expresie A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etcetera) Placut la auz; melodios. ♦ (Despre lumina) Putin intens, bland, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, pal.
2. (Despre somn) Linistit, calm, odihnitor.
3. (Despre gesturi, actiuni) Usor, delicat, gingas.
4. (Despre terenuri) Putin inclinat, cu panta redusa, usor de urcat.
5. (Despre clima si agenti fizici) Moderat, temperat.
6. (Despre fiinte) Simpatic, placut la infatisare sau in comportari. ♦ Iubit, drag.
7. (Despre oameni) Bland, omenos, intelegator. ♦ Care procura multumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfata, mangaie. ♦ (Despre ganduri exprimate, versuri etcetera) De dragoste; prin extensiune searbad, fad. B. Substantiv neutru:
1. Ceea ce e placut, bun; ceea ce produce placere, bucurie. ♢ Locutiune adjectiv De dulce = (in ritualul bisericii crestine; despre mancaruri) care este permis numai in perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) in care este ingaduit sa se manance orice fel de aliment. ♢ Expresie (Familiar) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reprosa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioada de timp cat este ingaduit credinciosilor crestini sa manance carne.
2. (Mai ales la plural) Preparat dulce (A I l) care se mananca. – Limba Latina Dulcis.

Varianta definitie 2: DÚlce adjectiv verifica cuvantul: agreabil, armonios, bland, calm, delicat, domol, drag, dragalas, dragut, estompat, fin, frumos, frumusel, gingas, gratios, iubit, imbalsamat, imbatator, indragit, inmiresmat, lin, linistit, melodic, melodios, moderat, muzical, netulburat, pal, palid, parfumat, pasnic, pierdut, placut, potolit, potrivit, scump, sonor, stins, suav, sters, temperat, tihnit, unduios, usor.

Varianta definitie 3: DÚlce adjectiv
1. verifica cuvantul: indulcit.
2. proaspat. (Lapte -.)
3. nesarat. (Branza -.)

Varianta definitie 4: Dulce adjectiv m. si feminin: dulce, g.-d. art. dulcii; plural m. si feminin: dulci

Varianta definitie 5: Dulce substantiv neutru, (preparate dulci) plural dulciuri

Varianta definitie 6: DÚlce2 -i adjectiv 1) Care are gustul zaharului sau al mierii. Struguri -i. 2) Care a fost indulcit (cu zahar sau cu miere). 3): Lapte - lapte proaspat. 4): Apa - apa de izvor sau de rau. 5): Cas - cas nesarat. 6) figurativ Care produce placere (vizuala, auditiva, olfactiva etcetera). Zambet -.
Somn -. ♢ Vorba - mult aduce cu binele poti multe. 7) (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag; scump. Mama -. 8) (despre fiinte vii, de obicei mici) Care trezeste simpatie. 9): Clima - clima temperata, moderata. /<lat. dulcis

Varianta definitie 7: DÚlce1 dulciuri n. 1) Ceea ce produce placere si satisfactie deosebita. ♢ A fi satul de dulce a se satura de bine. Pana nu gusti amarul, nu stii ce-i dulcele pana nu gusti viata grea, n-o intelegi pe cea buna. 2): De dulce care, dupa ritualul bisericii crestine, nu se mananca in timp de post; de frupt. 3) mai ales la plural popular Mancare servita ca desert. /<lat. dulcis

Varianta definitie 8: Dulce (dulce), adjectiv –
1. Care are gustul mierii sau zaharului. –
2. Blind, gingas. –
3. Placut, bun la gust. –
4. Moale, linistit, molcom. –
5. (Trans.) Legitim. –
6. (Adv.) Cu blindete, cu gingasie. – Mr. dulte, megl. dulti, istr. dul’te.
Limba Latina dŭlcis (Cihac, I, 84; Puscariu 554; Candrea-Dens., 520; REW 2792), conform limba italiana dolce, prov. dolz, dous, franceza doux, cat. dols, sp. dolce. – Derivat dulce, substantiv masculin (dulceata, insusirea de a fi dulce, perioada a anului cind este ingaduit credinciosilor sa manince carne si produse lactate; produse lactate); dulce (plural colectiv dulciuri), substantiv neutru (preparat dulce care se maninca, cofeturi); dulceag, adjectiv (cu gust cam dulce), a carui der. nu este clara; dulcegarie, substantiv feminin (vorba, purtare dulceaga); dulceata, substantiv feminin (insusirea de a fi dulce, placut; produs dulce de mincare; actiunea de a minca produse lactate si carne, interzisa in perioadele de post; preparat alimentar facut din fructe sau petale fierte in sirop de zahar), conform abruz. dulgiazze; dulciu, adjectiv (pe jumatate dulce); dulcetar, substantiv masculin (cofetar); dulcetareasa, substantiv feminin (cofetareasa, care inainte era indeletnicire obisnuita in casele boieresti); dulcoare, substantiv feminin (dulceata), cuvint rar care, dupa Puscariu 555 si REW 2793, provine din limba latina dŭlcōrem; dedulci, verb (a minca alimente interzise in perioada de post; a se invata prost, a se naravi), format pe baza expresiei de dulce „interzis in post” (Tiktin); indulci, verb (a face ceva sa fie dulce; a alina, a domoli; reflexiv, a se deprinde, a se obisnui), conform mr. (i)ndultescu (dupa Puscariu 833; Densusianu, Hlr., 169 si Candrea-Dens., 521, ar reprezenta direct. limba latina *indulcῑre); indulcitor, adjectiv (care indulceste; calmant); indulcitura, substantiv feminin (bomboana).
Din rom. provine rut. doljčyca (Candrea, Elemente, 403).

Varianta definitie 9: Dulce s. invar. (toxic) canabis. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)