1
Duluță substantiv feminin – (În expresia a fugi duluță) A fugi iute.
Origine necunoscută.
După Șeineanu, Chien, 258 și Pușcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”.
Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la verb a tuli „a fugi” pentru a forma un diminutiv *tuluță.
În sfîrșit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluță care nu apare.
Stabilirea unui etimon este și mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaște valoarea exactă a cuvîntului.
Ar putea fi o derivat umoristică de la du-l (conform ia-l și du-l), cu sufix diminutiv -uță.
Origine necunoscută.
După Șeineanu, Chien, 258 și Pușcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”.
Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la verb a tuli „a fugi” pentru a forma un diminutiv *tuluță.
În sfîrșit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluță care nu apare.
Stabilirea unui etimon este și mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaște valoarea exactă a cuvîntului.
Ar putea fi o derivat umoristică de la du-l (conform ia-l și du-l), cu sufix diminutiv -uță.
DER – dicționarul etimologic
2
Duluță feminin regional: A se duce duluță a pleca urgent; a fugi în grabă mare: a-și lua tălpașița. /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Duluță substantiv feminin (Regional; în expresie) A se duce duluță = a fugi iute; a se face nevăzut. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
4
Duluță substantiv feminin
DOOM – dicționarul ortografic