Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dumica

1 * Cuvantul cu diacritice: dumicá
Cuvantul fara diacritice: dumica

Definitie: DUMICA, dumic, verb I. Tranzitiv (Popular) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăți; a ciopârți; prin extensiune a distruge, a nimici. [Prez. indicativ acc. și: dumic]. – Probabil limba latina demicare (< mica „bucățică, fărâmitură”).

2 * Cuvantul cu diacritice: dumicá
Cuvantul fara diacritice: dumica

Definitie: DUMICA verb verifica cuvantul: amesteca, ciopârți, mesteca, sfârteca, sfâșia.

3 * Cuvantul cu diacritice: dumicá
Cuvantul fara diacritice: dumica

Definitie: dumica verb, indicativ prezent 1 singular dumic, 3 singular și plural dumică

4 * Cuvantul cu diacritice: a dumicá dumíc
Cuvantul fara diacritice: dumica

Definitie: A DUMICA dumic tranzitiv popular 1) A rupe în bucăți; a bucăți; a fărâma. 2) (alimente) A sfărâma în gură cu dinții; a mesteca. 3) reg. A tăia la nimereală în bucăți; a bucăți; a ciocârti. 4) reg. A face să nu mai existe; a distruge; a nimici; a prăpădi. limba latina demicare

5 * Cuvantul cu diacritice: dumicá -c -át
Cuvantul fara diacritice: dumica

Definitie: dumica (-c, -at), verb – A sfărîma, a fărîmița, a tăia în bucățele. – Mr. dińic, dińicari. Limba Latina dēmῑcāre, de la mῑca „bucățică”, conform mică (Pușcariu 499; Candrea-Dens., 1095; REW 2551; Rosetti, I, 166, care greșește propunînd limba latina demicāre „a lupta”). Rezultatul normal, demicāre sau dimicare (atestat în secolul XVII) a fost disimilat. Conform: formația paralelă din franceza emittier ‹ mie ‹ limba latina mica. După Cihac, II, 94, din slov., ceh. demikat, mag. domika „terci”; este însă mai probabil ca aceste cuvinte să provină din rom. (conform Scriban). – Derivat dumicat, substantiv masculin (fărîmă; îmbucătură).