Definitie Dumnezeu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DumnezÉu, (rar) dumnezei, substantiv masculin
1. Fiinta supranaturala, considerata in credintele religioase drept creatoare a lumii si cea care determina destinul oamenilor. ♢ Locutiune adjectiv Batut de Dumnezeu = napastuit, nenorocit. ♢ Expresie Încotro (sau unde, cum) te-a indrepta Dumnezeu = la voia intamplarii, oriunde. (Va fi) cum va da (sau va vrea) Dumnezeu = (va fi) cum s-o intampla, la intamplare, potrivit destinului.
Cum da Dumnezeu = cum se intampla; prin extensiune prost, rau.
A porni (sau a merge etcetera) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etcetera) in pace, cu bine, sanatos.
Cu Dumnezeu inainte! = noroc! succes! (la drum, intr-o actiune intreprinsa etcetera) A nu avea (sau a fi fara) nici un Dumnezeu = a nu crede in nimic; a nu avea (sau a fi fara) nici un sens, nici o valoare, nici un gust.
A lasa (pe cineva) in plata (sau in stirea) lui Dumnezeu = a lasa (pe cineva) in pace sau la voia intamplarii.
A (se) ruga (ca) de toti Dumnezeii = a se ruga cu insistenta; a implora.
Parca (sau i se pare ca) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care are un mare si neasteptat noroc. (Punand accentul in fraza) Dumnezeu stie! = nu se stie! Dumnezeule! exclamatie de spaima, durere, deznadejde, entuziasm, mirare.
Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamatie de implorare, deznadejde sau dezaprobare.
Ce Dumnezeu! exclamatie de necaz, de nemultumire.
Sa dea Dumnezeu! = (formula de urare) sa se implineasca ceea ce doresc (sau doresti etcetera)!
2. Divinitate, zeu. – Limba Latina Dom(i)ne deus.

Varianta definitie 2: DumnezÉu substantiv (Termen Bisericesc)
1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, parinte, providenta, puternicul (art.), stapanul (art.), tatal (art.), ziditorul (art.), (in limbajul bisericesc) preabunul (art.), preainaltul (art.), preaputernicul (art.), (invechit si popular) pronie, (popular) sfantul (art.), santul (art.), (invechit) atottiitorul (art.), tvoret, zeu.
2. verifica cuvantul: zeu.

Varianta definitie 3: Dumnezeu substantiv pr. m., g.-d. art. lui Dumnezeu (in expresie si Dumnezeului)

Varianta definitie 4: Dumnezeu (zeu) substantiv masculin, art. dumnezeul; plural dumnezei, art. dumnezeii

Varianta definitie 5: DumnezÉu -i m. sing. (in conceptiile religioase) Forta supranaturala, creatoare si carmuitoare a lumii; demiurg; divinitate; ♢ Pentru (numele lui) -! exclamatie ce exprima o rugaminte staruitoare sau o dezaprobare categorica. Cum da - la intamplare. Batut de - napastuit de soarta. /<lat. dom[i]nedeus

Varianta definitie 6: Dumnezeu (dumnezei), substantiv masculin – Fiinta suprema, creator si cirmuitor al lumii. – Mr. dhumnidza(u) megl. dumnizesc.
Limba Latina dǒmĭnĕ dĕus (Puscariu 558; REW 2734), conform limba italiana domeneddio, verifica cuvantul: prov. domerdieus, verifica cuvantul: franceza damnedieu.
Conform: zau. – Derivat dumnezeiesc, adjectiv (divin; milostiv); dumnezeieste, adverb (minunat, divin); dumnezei (var. indumnezei), verb (a diviniza; a adora ca pe Dumnezeu); dumnezeire, substantiv feminin (divinitate; divinizare; cuvant invechit, religiozitate); nedumnezeire, substantiv feminin (invechit, impietate); dumnezeita (var. dumnezeoaie, dumnezeoaica), substantiv feminin (invechit, zeita).