Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dumnezeu

1 * Cuvantul cu diacritice: dumnezéu
Cuvantul fara diacritice: dumnezeu

Definitie: DUMNEZEU, (rar) dumnezei, substantiv masculin 1. Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor. ♢ Locutiune adjectiv Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ♢ Expresie Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde. (Va fi) cum va da (sau va vrea) Dumnezeu = (va fi) cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului. Cum dă Dumnezeu = cum se întâmplă; prin extensiune prost, rău. A porni (sau a merge etcetera) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etcetera) în pace, cu bine, sănătos. Cu Dumnezeu înainte = noroc succes (la drum, într-o acțiune întreprinsă etcetera) A nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea (sau a fi fără) nici un sens, nici o valoare, nici un gust. A lăsa (pe cineva) în plata (sau în știrea) lui Dumnezeu = a lăsa (pe cineva) în pace sau la voia întâmplării. A (se) ruga (ca) de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora. Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care are un mare și neașteptat noroc. (Punând accentul în frază) Dumnezeu știe = nu se știe Dumnezeule exclamație de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu exclamație de implorare, deznădejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu exclamație de necaz, de nemulțumire. Să dea Dumnezeu = (formulă de urare) să se împlinească ceea ce doresc (sau dorești etcetera) 2. Divinitate, zeu. – Limba Latina dom(i)ne deus.

2 * Cuvantul cu diacritice: dumnezéu
Cuvantul fara diacritice: dumnezeu

Definitie: DUMNEZEU substantiv (Termen Bisericesc) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, părinte, providență, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preabunul (art.), preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (învechit și popular) pronie, (popular) sfântul (art.), sântul (art.), (învechit) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu. 2. verifica cuvantul: zeu.

3 * Cuvantul cu diacritice: dumnezéu
Cuvantul fara diacritice: dumnezeu

Definitie: Dumnezeu substantiv pr. m., g.-d. art. lui Dumnezeu (în expresie și Dumnezeului)

4 * Cuvantul cu diacritice: dumnezéu
Cuvantul fara diacritice: dumnezeu

Definitie: Dumnezeu (zeu) substantiv masculin, art. dumnezeul; plural dumnezei, art. dumnezeii

5 * Cuvantul cu diacritice: dumnezéu -i
Cuvantul fara diacritice: dumnezeu

Definitie: DUMNEZEU -i m. sing. (în concepțiile religioase) Forță supranaturală, creatoare și cârmuitoare a lumii; demiurg; divinitate; ♢ Pentru (numele lui) - exclamație ce exprimă o rugăminte stăruitoare sau o dezaprobare categorică. Cum dă - la întâmplare. Bătut de - năpăstuit de soartă. limba latina dom[i]nedeus

6 * Cuvantul cu diacritice: dumnezéu dumnezéi
Cuvantul fara diacritice: dumnezeu

Definitie: Dumnezeu (dumnezei), substantiv masculin – Ființă supremă, creator și cîrmuitor al lumii. – Mr. dhumnidză(u) megl. dumnizesc. Limba Latina dǒmĭnĕ dĕus (Pușcariu 558; REW 2734), conform limba italiana domeneddio, verifica cuvantul: prov. domerdieus, verifica cuvantul: franceza damnedieu. Conform: zău. – Derivat dumnezeiesc, adjectiv (divin; milostiv); dumnezeiește, adverb (minunat, divin); dumnezei (var. îndumnezei), verb (a diviniza; a adora ca pe Dumnezeu); dumnezeire, substantiv feminin (divinitate; divinizare; cuvant invechit, religiozitate); nedumnezeire, substantiv feminin (învechit, impietate); dumnezeiță (var. dumnezeoaie, dumnezeoaică), substantiv feminin (învechit, zeiță).