Dur -ă
Definitie, sens si explicatie
1Dur1, -ă, duri, -e, adjectiv
1. (Despre corpuri solide) Greu de zgariat sau de strapuns; tare.
2. (Despre ape) Care contine saruri (de calciu si magneziu) peste limita admisa pentru apele potabile industriale.
3. (În sintagma) Consoana dura = consoana a carei articulatie nu contine nici un element palatal.
4. Figurativ Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din franceza Dur, limba latina Durus.
1. (Despre corpuri solide) Greu de zgariat sau de strapuns; tare.
2. (Despre ape) Care contine saruri (de calciu si magneziu) peste limita admisa pentru apele potabile industriale.
3. (În sintagma) Consoana dura = consoana a carei articulatie nu contine nici un element palatal.
4. Figurativ Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din franceza Dur, limba latina Durus.
2Dur2 interjectie, verifica cuvantul: Dura1.
3Dur antonim: moale, maleabil
4Dur1 adjectiv (muz.) major. (< limba germana dur)
5Dur2, -ă adjectiv
1. (despre corpuri) tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♦ consoana -a = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei.
2. (despre ape) cu mare proportie de saruri de calciu si magneziu.
3. (figurativ) aspru; crud, brutal. (< franceza dur, limba latina durus)
1. (despre corpuri) tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♦ consoana -a = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei.
2. (despre ape) cu mare proportie de saruri de calciu si magneziu.
3. (figurativ) aspru; crud, brutal. (< franceza dur, limba latina durus)
6Dur adjectiv , adverb verifica cuvantul: aprig, aspru, barbar, brutal, cainos, crancen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necrutator, neiertator, neimblanzit, neinduplecat, neindurat, neindurator, nemilos, neomenos, neuman, rau, salbatic, sangeros, violent.
7Dur adjectiv verifica cuvantul: major.
8Dur adjectiv verifica cuvantul: cainesc, drastic, greu, rastit, ridicat, sever, tare.
9Dur adjectiv
1. verifica cuvantul: tare.
2. agresiv, bataios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestapanit, violent, (familiar figurativ) belicos. (Un om, un temperament -.)
1. verifica cuvantul: tare.
2. agresiv, bataios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestapanit, violent, (familiar figurativ) belicos. (Un om, un temperament -.)
10Dur adjectiv m., plural duri; f. singular dura, plural dure
11Dur2 interj. reg. (se foloseste pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogoleste) ♢ Dur in jos, dur in sus (sau Dur incoace, dur incolo) a) se spune despre o miscare continua dintr-o parte in alta, despre o agitatie fara rost; b) se spune despre un schimb de pareri continuu si contradictoriu. /Onomat.
12Dur1 -a (-i, -e) 1) (despre corpuri solide) Care nu se lasa a fi distrus cu usurinta; rezistent la actiunea unor forte din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Clima -a.
Pedeapsa -a. 3) (despre apa) Care contine saruri peste limita admisa; aspru. 4): Consoana -a consoana a carei articulatie nu contine nici un element palatal. 5) fig.
Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, limba latina durus
Pedeapsa -a. 3) (despre apa) Care contine saruri peste limita admisa; aspru. 4): Consoana -a consoana a carei articulatie nu contine nici un element palatal. 5) fig.
Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, limba latina durus
13Dur, -ă adjectiv
1. Tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♢ (Fonetica) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei.
2. (Despre ape) Bogat in saruri, cu mare proportie de saruri.
3. (Figurat) Aspru; crud, neomenos. [< franceza dur, limba italiana duro, limba latina durus].
1. Tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♢ (Fonetica) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei.
2. (Despre ape) Bogat in saruri, cu mare proportie de saruri.
3. (Figurat) Aspru; crud, neomenos. [< franceza dur, limba italiana duro, limba latina durus].
14Dur (dura), adjectiv – Tare, aspru.
Limba Latina durus (secolul Xix). – Derivat dura, verb (a tine, a fi, a dainui); duritate, substantiv feminin (tarie, rezistenta); durabil, adjectiv (care dureaza); durabilitate, substantiv feminin (trainicie, rezistenta); durata, substantiv feminin (interval, rastimp), din limba italiana durata, sau traducere din franceza duree.
Limba Latina durus (secolul Xix). – Derivat dura, verb (a tine, a fi, a dainui); duritate, substantiv feminin (tarie, rezistenta); durabil, adjectiv (care dureaza); durabilitate, substantiv feminin (trainicie, rezistenta); durata, substantiv feminin (interval, rastimp), din limba italiana durata, sau traducere din franceza duree.