Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Durea

1 * Cuvantul cu diacritice: dureá
Cuvantul fara diacritice: durea

Definitie: DUREA, pers. 3 doare, verb II. Tranzitiv 1. A face să simtă o suferință fizică. ♢ Expresie A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor. ♦ (Despre părți ale corpului, răni, lovituri) A produce cuiva o suferință fizică. ♢ Expresie A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchisește, nu-i pasă, puțin îi pasă. 2. Figurativ A produce cuiva o suferință morală; a mâhni, a întrista. – Limba Latina dolere.

2 * Cuvantul cu diacritice: dureá
Cuvantul fara diacritice: durea

Definitie: DUREA verb 1. a chinui, a ține. (Mă - o măsea.) 2. verifica cuvantul: întrista.

3 * Cuvantul cu diacritice: dureá
Cuvantul fara diacritice: durea

Definitie: durea verb, indicativ prezent 3 singular doare, 3 plural dor; conj. prezent 3 singular și plural doară; part. durut

4 * Cuvantul cu diacritice: a duréa
Cuvantul fara diacritice: durea

Definitie: A DUREA pers. 3 doare tranzitiv 1) A produce o suferință fizică. Rana doare. Îl doare mâna. 2) fig. A produce o suferință morală. Mă doare sufletul. ♢ A atinge pe cineva unde îl doare a jigni pe cineva cu/sau fără intenție premeditată. limba latina dolere

5 * Cuvantul cu diacritice: dureá -dor durére
Cuvantul fara diacritice: durea

Definitie: durea (-dor, durere), verb – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Limba Latina dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), conform limba italiana dolere (mil. dori), prov., sp. doler, verifica cuvantul: franceza doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Derivat durere, substantiv feminin (chin, suferință), conform Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, substantiv feminin (învechit, durere; cuvant invechit, reumatism), din limba latina dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adjectiv (care provoacă durere), de la durere cu sufix -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din limba latina dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în secolul XVII și în mr.); îndurera, verb (a întrista, a mîhni, a produce durere).

6 * Cuvantul cu diacritice: dureá -dor durére
Cuvantul fara diacritice: durea

Definitie: durea (-dor, durere), verb – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Limba Latina dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), conform limba italiana dolere (mil. dori), prov., sp. doler, verifica cuvantul: franceza doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Derivat durere, substantiv feminin (chin, suferință), conform Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, substantiv feminin (învechit, durere; cuvant invechit, reumatism), din limba latina dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adjectiv (care provoacă durere), de la durere cu sufix -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din limba latina dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în secolul XVII și în mr.); îndurera, verb (a întrista, a mîhni, a produce durere).