Definitie Durea - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Durea, pers. 3 doare, verb II.
Tranzitiv
1. A face sa simta o suferinta fizica. ♢ Expresie A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva in mod intentionat ceva neplacut, suparator, dureros; a aduce in discutie un subiect neplacut pentru interlocutor. ♦ (Despre parti ale corpului, rani, lovituri) A produce cuiva o suferinta fizica. ♢ Expresie A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i parea (cuiva) rau, a fi mahnit.
Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchiseste, nu-i pasa, putin ii pasa.
2. Figurativ A produce cuiva o suferinta morala; a mahni, a intrista. – Limba Latina Dolere.

Varianta definitie 2: Durea verb
1. a chinui, a tine. (Ma - o masea.)
2. verifica cuvantul: intrista.

Varianta definitie 3: Durea verb, indicativ prezent 3 singular doare, 3 plural dor; conj. prezent 3 singular si plural doara; part. durut

Varianta definitie 4: A durÉa pers. 3 Doare tranzitiv 1) A produce o suferinta fizica. Rana doare.
Îl doare mana. 2) fig.
A produce o suferinta morala. Ma doare sufletul. ♢ A atinge pe cineva unde il doare a jigni pe cineva cu/sau fara intentie premeditata. /<lat. dolere

Varianta definitie 5: Durea (-dor, durere), verb – A chinui, a face rau. – Mr. dor, duruta, dureare, megl. doari, istr. dǫre.
Limba Latina dǒlĕre (Cihac, I, 78; Puscariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), conform limba italiana dolere (mil. dori), prov., sp. doler, verifica cuvantul: franceza doloir, port. doer.
Cuvint general folosit (ALR, I, 139).
Derivat durere, substantiv feminin (chin, suferinta), conform Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, substantiv feminin (invechit, durere; cuvant invechit, reumatism), din limba latina dǒlōrem (Puscariu 562; REW 2724), cuvint care supravietuieste in mr.; dureros, adjectiv (care provoaca durere), de la durere cu sufix -os (dupa Puscariu 553 si REW 2725, din limba latina dǒlorosus al carui rezultat normal, dururos, a disparut, dar apare in secolul XVII si in mr.); indurera, verb (a intrista, a mihni, a produce durere).

Varianta definitie 6: Durea (-dor, durere), verb – A chinui, a face rau. – Mr. dor, duruta, dureare, megl. doari, istr. dǫre.
Limba Latina dǒlĕre (Cihac, I, 78; Puscariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), conform limba italiana dolere (mil. dori), prov., sp. doler, verifica cuvantul: franceza doloir, port. doer.
Cuvint general folosit (ALR, I, 139).
Derivat durere, substantiv feminin (chin, suferinta), conform Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, substantiv feminin (invechit, durere; cuvant invechit, reumatism), din limba latina dǒlōrem (Puscariu 562; REW 2724), cuvint care supravietuieste in mr.; dureros, adjectiv (care provoaca durere), de la durere cu sufix -os (dupa Puscariu 553 si REW 2725, din limba latina dǒlorosus al carui rezultat normal, dururos, a disparut, dar apare in secolul XVII si in mr.); indurera, verb (a intrista, a mihni, a produce durere).