Definitie Dărîma dăram dărâmat - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Darima (darấm, daramat), verb –
1. A rupe crengile de pe un trunchi. –
2. A dobori, a face sa cada jos fructele din pom spre a fi culese. –
3. A darima, a dobori la pamint. –
4. A distruge, a narui, a demola (o constructie). –
5. A dobori, a coplesi. –
6. (Refl., Arg.) A se sfirsi. – Varianta darama, darma.
Mr. dirimare „a distruge”.
Limba Latina *dēramāre, de la ramus „ramura” (Cihac, I, 226; Miklosich, Vokal., I, 27; Densusianu, Filologie, 449; Tiktin; REW 2578; Philippide, II, 639; Candrea; Scriban; Graur, BL, V, 95; Giuglea, LL, I, 158; Cortes 127), dupa cum o dovedesc primele doua sensuri, care apar din secolul XVII, astazi cuvant invechit; conform limba albaneza dërmoń „a distruge”, limba italiana diramare, sp. derramar; conform si mr. drama „ramura” (Meyer, Alb.
St., IV, 66).
Rezultatul mr. dirimare, care pare clar, nu i-a convins pe unii cercetatori: Meyer 55 propunea un limba latina *derumare, si Puscariu, Conv. lit., XXXVII, 41 si ZRPh., XXVII, 738 (conform Puscariu 485 si REW 2584; Densusianu, Rom., XXXIII, 277), limba latina *dērῑmāre.
Alternanta dar(i)ma ca sfa(i)ma. – Derivat darimatura, substantiv feminin (naruire; ruina; resturi de la darimare; batrin ramolit, bosorog).