Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dărăpăna

1 * Cuvantul cu diacritice: dărăpăná
Cuvantul fara diacritice: darapana

Definitie: DĂRĂPĂNA, dărapăn, verb I. 1. Reflexiv (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; prin extensiune a se nărui, a se surpa. 2. Tranzitiv (Regional) A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din limba latina derapinare.

2 * Cuvantul cu diacritice: dărăpăná
Cuvantul fara diacritice: darapana

Definitie: DĂRĂPĂNA verb 1. verifica cuvantul: ruina. 2. a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi. (Un obuz a - zidul cetății.)

3 * Cuvantul cu diacritice: dărăpăná
Cuvantul fara diacritice: darapana

Definitie: dărăpăna verb, indicativ prezent 1 singular dărapăn, 2 singular dărapeni, 3 singular dărapănă; conjunctie: prezent 3 singular și plural dărapene

4 * Cuvantul cu diacritice: a se dărăpăná
Cuvantul fara diacritice: darapana

Definitie: A SE DĂRĂPĂNA pers.3 se dărapănă intranzitiv popular (despre construcții) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. lat. derapinare

5 * Cuvantul cu diacritice: dărăpăná -néz dărăpănát
Cuvantul fara diacritice: darapana

Definitie: dărăpăna (-nez, dărăpănat), verb – 1. (Înv.) A tăia, a zgîria. – 2. (Înv.) A smulge părul din cap. – 3. (Rar) A lua, a prăda, a jefui. – 4. A distruge, a nărui, a rade de pe fața pămîntului. – 5. A dăuna, a păgubi, a ruina. – Varianta derăpăna. Limba Latina dĕruncĭnāre „a peria, a netezi, a nivela”. Semantismul prezintă dificultăți, în lumina primelor folosiri documentate în limba veche și populară, dar uitate în limba scrisă. Fonetismul indică faptul că trebuie să se plece de la o varianta dĕru(n)quĭnāre, cu trecerea lui qu › p; la pierderea infixului nazal ar fi putut influența analogia cu rupes, conform limba italiana dirupare, dirupinato. Ipotezele anterioare sînt insuficiente: limba latina deripinare (Candrea, Elements, 11); dēripināre din limba latina dĕrapĕre (Philippide, Principii, 99; Pușcariu 484; Tiktin; REW 2579; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 165; conform contra Graur, BL, V, 95), formație dificilă care nu explică evoluția semantică; limba greaca (veche) δρεπανιζω „a seca” (Bogrea, Dacor., IV, 807). – Derivat dărăpănătură, substantiv feminin (ruină, clădire dărăpănată).