Eclectic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Ecléctic, -ă, eclectici, -ce, adjectiv (Adesea substantivat) Care adopta sau sustine eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din franceza eclectique.
2Ecléctic, -ă I. adjectiv referitor la eclectism, care da dovada de eclectism, care promoveaza eclectismul; care alege din diferite sisteme parerile cele mai convenabile; care imbina elemente diverse din diferite scoli, genuri etcetera Ii. substantiv feminin alegere si imbinare dupa diverse criterii a unor idei, conceptii etcetera eterogene sau chiar opuse.
Iii. substantiv masculin f. adept al eclectismului filozofic. (< franceza eclectique, limba greaca (veche) eklektikos)
Iii. substantiv masculin f. adept al eclectismului filozofic. (< franceza eclectique, limba greaca (veche) eklektikos)
3Eclectic adjectiv m. (silabe -clec-), plural eclectici; f. singular eclectica, plural eclectice
4Ecléctic -ca (-ci, -ce) Care tine de eclectism; propriu eclectismului. [Silabe E-clec-tic] /<fr. eclectique, limba latina eclecticus
5Ecléctic, -ă adjectiv (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme parerile cele mai convenabile; care alege ceea ce ii place din diferite scoli, genuri etcetera [Conform: franceza eclectique, limba greaca (veche) eklektikos < eklegein – a alege].