Educator -oare
Definitie, sens si explicatie
1Educator, -oare, educatori, -oare, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care educa copiii, tineretul (in scoli); profesor, invatator.
2. S.f.
Persoana cu o pregatire speciala care se ocupa de educatia copiilor prescolari (in camine si in gradinite). – Din franceza Educateur, limba latina Educator, -oris.
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care educa copiii, tineretul (in scoli); profesor, invatator.
2. S.f.
Persoana cu o pregatire speciala care se ocupa de educatia copiilor prescolari (in camine si in gradinite). – Din franceza Educateur, limba latina Educator, -oris.
2Educator, -oare I. adjectiv, substantiv masculin f. (persoana) care educa copiii, tineretul (in scoli); mentor, preceptor.
Ii. substantiv feminin persoana care se ocupa cu educatia copiilor prescolari. (< franceza educateur, limba latina educator)
Ii. substantiv feminin persoana care se ocupa cu educatia copiilor prescolari. (< franceza educateur, limba latina educator)
3Educator substantiv pedagog. (Un bun -.)
4Educator adjectiv m., substantiv masculin, plural educatori; f. singular si plural educatoare
5Educator -oare ( -ori, -oare) m. si feminin: Persoana cu pregatire speciala care se ocupa de educatia copiilor si a tineretului (in institutiile prescolare si scolare sau in camine). /<fr. educateur, limba latina educator, -oris
6Educator, -oare adjectiv Care educa. substantiv masculin si feminin: Persoana care educa copiii, tineretul (in scoli); profesor, invatator. ♦ Persoana care se ocupa cu educatia copiilor in camine si gradinite. [Conform: franceza educateur, limba latina educator].