Absolvire, absolviri, substantiv feminin Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – Vezi Absolvi.
3 definiții din 3 dicționare
Absolvire, absolviri, substantiv feminin Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență.
Vezi Absolvi.
DEX – dicționarul explicativ
Absolvire substantiv feminin Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență.
[< Absolvi].
DN – dicționar de neologisme
Absolvire substantiv feminin → solvire
DOOM – dicționarul ortografic
Pluralul cuvântului „absolvire” este „absolviri”, iar forma articulată este „absolvirile”.
| Singular | Plural |
|---|---|
| Nominativ-acuzativ, nearticulat | |
| absolvire | absolviri |
| Nominativ-acuzativ, articulat | |
| absolvirea | absolvirile |
| Genitiv-dativ, nearticulat | |
| absolviri | absolviri |
| Genitiv-dativ, articulat | |
| absolvirii | absolvirilor |
