Efect
Definitie, sens si explicatie
1Eféct, efecte, substantiv neutru
1. Fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; rezultat, urmare, consecinta. ♢ Expresie A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinta scontata.
2. Impresie produsa de cineva sau de ceva asupra cuiva. ♢ Locutiune adjectiv De efect = care atrage atentia, care produce o impresie puternica. ♢ Locutiune verb A face efect = a impresiona. ♢ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerand ascultatorului senzatia unui sunet real sau oferindu-i sonoritati inedite.
3. (Concr.; la plural) Bunuri mobile. ♦ Îmbracaminte militara, echipament.
4. (La plural) Valori negociabile (emise de stat), hartii de valoare.
Efecte de comert.
Efecte publice. – Din limba latina Effectus (cu sensurile franceza effet).
1. Fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; rezultat, urmare, consecinta. ♢ Expresie A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinta scontata.
2. Impresie produsa de cineva sau de ceva asupra cuiva. ♢ Locutiune adjectiv De efect = care atrage atentia, care produce o impresie puternica. ♢ Locutiune verb A face efect = a impresiona. ♢ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerand ascultatorului senzatia unui sunet real sau oferindu-i sonoritati inedite.
3. (Concr.; la plural) Bunuri mobile. ♦ Îmbracaminte militara, echipament.
4. (La plural) Valori negociabile (emise de stat), hartii de valoare.
Efecte de comert.
Efecte publice. – Din limba latina Effectus (cu sensurile franceza effet).
2Efect antonim: cauza
3Eféct substantiv neutru
1. fenomen care succeda unui alt fenomen (cauza), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecinta. ♢ traiectorie neobisnuita pe care o capata mingea (la tenis, volei, fotbal), lovita dupa anumite procedee.
2. impresie facuta de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeste, atrage privirile, auzul etcetera o de - = impresionant; uluitor, spectaculos.
3. (plural) obiecte, bunuri (vesminte) care apartin cuiva. ♢ (mil.) echipament.
4. denumire generala data cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etcetera folosite in operatiile comerciale, in relatiile de credit etcetera (< limba latina effectus, limba germana Effekt, dupa franceza effet)
1. fenomen care succeda unui alt fenomen (cauza), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecinta. ♢ traiectorie neobisnuita pe care o capata mingea (la tenis, volei, fotbal), lovita dupa anumite procedee.
2. impresie facuta de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeste, atrage privirile, auzul etcetera o de - = impresionant; uluitor, spectaculos.
3. (plural) obiecte, bunuri (vesminte) care apartin cuiva. ♢ (mil.) echipament.
4. denumire generala data cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etcetera folosite in operatiile comerciale, in relatiile de credit etcetera (< limba latina effectus, limba germana Effekt, dupa franceza effet)
4Eféct substantiv 1. verifica cuvantul: consecinta.
2. actiune, influenta, inraurire, rezultat. (Ce - are medicamentul asupra inimii?)
3. efect fotoconductiv verifica cuvantul: fotoconductibilitate.
4. verifica cuvantul: impresie.
5. (la plural) echipament.
6. (mai ales la plural) verifica cuvantul: hartie de valoare.
2. actiune, influenta, inraurire, rezultat. (Ce - are medicamentul asupra inimii?)
3. efect fotoconductiv verifica cuvantul: fotoconductibilitate.
4. verifica cuvantul: impresie.
5. (la plural) echipament.
6. (mai ales la plural) verifica cuvantul: hartie de valoare.
5Efect substantiv neutru, plural efecte
6Eféct -e n. 1) Fapt care rezulta dintr-o actiune; rezultat; urmare; consecinta. ♢ A-si face -ul a provoca urmarile scontate. 2) Impresie puternica produsa (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin.
Hartii de valoare. /<fr. effet, limba latina effectus
Hartii de valoare. /<fr. effet, limba latina effectus
7Eféct substantiv neutru
1. Fenomen care rezulta cu necesitate dintr-o cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobisnuita pe care o capata mingea (la tenis, volei, fotbal) lovita dupa anumite procedee. ♢ Minge cu efect = minge care, in urma unei anumite lovituri, ia o anumita traiectorie.
2. Impresie facuta de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeste, atrage privirile, auzul etcetera ♢ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos.
3. (La plural) Obiecte, bunuri (mai ales vesminte) care apartin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etcetera) [Plural -te, (rar) -turi. / < limba latina effectus, conform limba germana Effekt, franceza effet].
1. Fenomen care rezulta cu necesitate dintr-o cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobisnuita pe care o capata mingea (la tenis, volei, fotbal) lovita dupa anumite procedee. ♢ Minge cu efect = minge care, in urma unei anumite lovituri, ia o anumita traiectorie.
2. Impresie facuta de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeste, atrage privirile, auzul etcetera ♢ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos.
3. (La plural) Obiecte, bunuri (mai ales vesminte) care apartin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etcetera) [Plural -te, (rar) -turi. / < limba latina effectus, conform limba germana Effekt, franceza effet].
8Efect (efecte), substantiv neutru – Fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza.
Limba Latina effectus, prin intermediul franceza effet. – Derivat (din franceza) efectiv, adjectiv ; efectua, verb
Limba Latina effectus, prin intermediul franceza effet. – Derivat (din franceza) efectiv, adjectiv ; efectua, verb