Efectiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Efectiv, -ă, efectivi, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv (Adesea adverbial) Real2, adevarat.
2. Substantiv neutru: Numarul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formatie militara. – Din franceza Effectif, limba latina Effectivus.
1. Adjectiv (Adesea adverbial) Real2, adevarat.
2. Substantiv neutru: Numarul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formatie militara. – Din franceza Effectif, limba latina Effectivus.
2Efectiv antonim: inefectv, neefectiv
3Efectiv, -ă I. adjectiv care are efect; real, adevarat.
Ii. substantiv neutru numar de indivizi care alcatuiesc o colectivitate.
Iii. adverb adevarat, real, de fapt. (< franceza effectif, limba latina effectivus)
Ii. substantiv neutru numar de indivizi care alcatuiesc o colectivitate.
Iii. adverb adevarat, real, de fapt. (< franceza effectif, limba latina effectivus)
4Efectiv adjectiv , adverb , substantiv
1. adjectiv adevarat, concret, real. (Plecarea lui - din oras a avut loc a doua zi.)
2. adverb verifica cuvantul: realmente.
3. adjectiv incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii -.)
4. adjectiv verifica cuvantul: eficace.
5. substantiv disponibil, (invechit) putere. (A strans tot -ul sau de oaste.)
1. adjectiv adevarat, concret, real. (Plecarea lui - din oras a avut loc a doua zi.)
2. adverb verifica cuvantul: realmente.
3. adjectiv incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii -.)
4. adjectiv verifica cuvantul: eficace.
5. substantiv disponibil, (invechit) putere. (A strans tot -ul sau de oaste.)
5Efectiv adjectiv m., plural efectivi; f. singular efectiva, plural efective
6Efectiv substantiv neutru, plural efective
7Efectiv1 -a (-i, -e) Care are un anumit efect; care se incununeaza cu rezultate reale. /<fr. effectif, limba latina effectivus
8Efectiv2 -e n.
Numar reglementar de oameni care constituie o colectivitate, mai ales, o unitate militara. /<fr. effectif, limba latina effectivus
Numar reglementar de oameni care constituie o colectivitate, mai ales, o unitate militara. /<fr. effectif, limba latina effectivus
9Efectiv, -ă adjectiv Care are efect; real, adevarat. substantiv neutru Numarul real al indivizilor care alcatuiesc o unitate militara, o colectivitate organizata etcetera adverb Adevarat, real, de fapt. [Conform: franceza effectif, effectivement].