Elen -ă
Definitie, sens si explicatie
1Elén, -ă, eleni, -e, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv Care apartine Greciei antice sau populatiei ei, privitor la Grecia antica sau la populatia ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; in forma elina) Limba greaca veche.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana care facea parte din populatia de baza a Greciei antice. [Varianta: Elin, -a adjectiv ] – Din limba neogreaca: Éllin, limba latina Hellenes.
1. Adjectiv Care apartine Greciei antice sau populatiei ei, privitor la Grecia antica sau la populatia ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; in forma elina) Limba greaca veche.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana care facea parte din populatia de baza a Greciei antice. [Varianta: Elin, -a adjectiv ] – Din limba neogreaca: Éllin, limba latina Hellenes.
2Elén, -ă adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Grecia antica (Elada). ♢ substantiv feminin; in forma elina) limba greaca veche. (< franceza hellène)
3Elén adjectiv verifica cuvantul: elenic.
4Elen adjectiv m., substantiv masculin, plural eleni; (persoana) f. singular elena, plural elene
5Elén -a (-i, -e) Care apartine Greciei antice sau populatiei ei; din Grecia antica. [Varianta Elin]/ <ngr.
Hellen, limba latina Hellenes
Hellen, limba latina Hellenes
6Elen (elena), adjectiv – Din Grecia antica. – Varianta (invechit) elin.
Gr. Ἔλληνος (secolul Xvi). – Derivat elenic, adjectiv ; helenism, substantiv neutru; elenist, substantiv masculin; eleniza, verb; elinesc, adjectiv (invechit, elen, grec; pagin); elineste, adverb (in greceste).
Gr. Ἔλληνος (secolul Xvi). – Derivat elenic, adjectiv ; helenism, substantiv neutru; elenist, substantiv masculin; eleniza, verb; elinesc, adjectiv (invechit, elen, grec; pagin); elineste, adverb (in greceste).