Embrion
Definitie, sens si explicatie
1Embrion, embrioni, substantiv masculin
1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viata independenta. ♦ Germen al unei plante, existent in samanta din care planta va lua nastere prin germinatie.
2. Figurativ Început al unui lucru, al unei actiuni etcetera; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pronuntat: -bri-on] – Din franceza Embryon.
1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viata independenta. ♦ Germen al unei plante, existent in samanta din care planta va lua nastere prin germinatie.
2. Figurativ Început al unui lucru, al unei actiuni etcetera; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pronuntat: -bri-on] – Din franceza Embryon.
2Embrion substantiv masculin
1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♢ germen al unei plante existente in samanta din care aceasta va lua nastere prin germinatie.
2. (figurativ) inceput, germen de la care porneste un lucru, o actiune. (< franceza, limba greaca (veche) embryon)
1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♢ germen al unei plante existente in samanta din care aceasta va lua nastere prin germinatie.
2. (figurativ) inceput, germen de la care porneste un lucru, o actiune. (< franceza, limba greaca (veche) embryon)
3Embrion substantiv 1. (Botanica) germen, (popular) plod. (Din - se formeaza plantula.) *
2. (figurativ) germen, sambure. (- al unui fenomen.)
2. (figurativ) germen, sambure. (- al unui fenomen.)
4Embrion substantiv masculin (silabe -bri-on), plural embrioni
5Embrion -i m. 1) Faza initiala de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. 2) Germen al unei plante aflate in samanta. 3) figurat Începutul unui lucru, al unei actiuni; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Silabe Em-bri-on] /<fr. embryon
6Embrion substantiv masculin
1. (Biologie) Prima stare a unei fiinte vii de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♦ Germen al unei plante existent in samanta din care va lua nastere prin germinatie.
2. (Figurat) Început, germen de la care porneste un lucru, o actiune. [Plural -ni, (substantiv neutru) -oane. / conform franceza, limba greaca (veche) embryon].
1. (Biologie) Prima stare a unei fiinte vii de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♦ Germen al unei plante existent in samanta din care va lua nastere prin germinatie.
2. (Figurat) Început, germen de la care porneste un lucru, o actiune. [Plural -ni, (substantiv neutru) -oane. / conform franceza, limba greaca (veche) embryon].