Epicurian -ă
Definitie, sens si explicatie
1Epicurian, -ă, epicurieni, -e, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv Care tine de epicurism, care adera la epicurism; epicureic, epicureu.
2. S.m si feminin: Adept al epicurismului; epicureu. ♦ (Familiar) Persoana care cauta placerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoana inclinata spre placeri. [Pronuntat: -ri-an] – Din franceza Epicurien.
1. Adjectiv Care tine de epicurism, care adera la epicurism; epicureic, epicureu.
2. S.m si feminin: Adept al epicurismului; epicureu. ♦ (Familiar) Persoana care cauta placerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoana inclinata spre placeri. [Pronuntat: -ri-an] – Din franceza Epicurien.
2Epicurian, -ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (adept) al epicurismului; epicureic, epicureu. o scoala -a = epicurism (1).
Ii. substantiv masculin f. (familiar) om inclinat spre placeri; senzual. (< franceza epicurien)
Ii. substantiv masculin f. (familiar) om inclinat spre placeri; senzual. (< franceza epicurien)
3Epicurian adjectiv (Filoz.) epicureic. (Conceptia -.)
4Epicurian adjectiv m., substantiv masculin (silabe -ri-an), plural epicurieni (silabe -ri-eni); f. singular epicuriana, plural epicuriene
5Epicurian, -ă adjectiv Referitor la epicurism; epicureic. ♢ scoala epicuriana = epicurism. substantiv masculin si feminin: Adept al epicurismului; epicureu. ♦ Om inclinat spre placeri, ahtiat dupa placeri. [Pronume -ri-an, varianta epicureian, -a adjectiv / < conform franceza epicurien].