Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Epilog

1 * Cuvantul cu diacritice: epilóg
Cuvantul fara diacritice: epilog

Definitie: EPILOG, epiloguri, substantiv neutru Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă și face cunoscută pe scurt evoluția viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ Figurativ Sfârșit al unei situații, al unei acțiuni, al unei întâmplări etcetera – Din franceza epilogue, limba latina epilogus.

2 * Cuvantul cu diacritice: epilog
Cuvantul fara diacritice: epilog

Definitie: Epilog antonim: prefață, prolog

3 * Cuvantul cu diacritice: epilóg
Cuvantul fara diacritice: epilog

Definitie: EPILOG substantiv neutru 1. (termen antic) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului. ♢ parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului. 2. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere. ♢ (figurativ) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etcetera (< franceza epilogue, limba latina epilogus, limba greaca (veche) epilogos)

4 * Cuvantul cu diacritice: epilóg
Cuvantul fara diacritice: epilog

Definitie: EPILOG substantiv verifica cuvantul: deznodământ.

5 * Cuvantul cu diacritice: epilóg
Cuvantul fara diacritice: epilog

Definitie: epilog substantiv neutru, plural epiloguri

6 * Cuvantul cu diacritice: epilóg -uri
Cuvantul fara diacritice: epilog

Definitie: EPILOG -uri n. 1) Rezumat al unei lucrări literare, plasat la sfârșitul acesteia. 2) figurat: Deznodământ al unei acțiuni, al unei situații. franceza epilogue, limba latina epilogus

7 * Cuvantul cu diacritice: epilóg
Cuvantul fara diacritice: epilog

Definitie: EPILOG substantiv neutru Partea finală a unui roman, a unui poem etcetera, care cuprinde concluziile autorului și subliniază anumite idei; încheiere. ♦ (Figurat) Sfârșit, încheiere a unei acțiuni, a unei întâmplări etcetera [< franceza epilogue, limba italiana epilogo, conform limba latina epilogus, limba greaca (veche) epilogos < epi – la urmă, logos – vorbire].