Epilog
Definitie, sens si explicatie
1Epilog, epiloguri, substantiv neutru Partea finala a unor lucrari literare in care autorul rezuma concluziile, subliniaza anumite idei din opera si face cunoscuta pe scurt evolutia viitoare a personajelor sale; incheiere. ♦ Figurativ Sfarsit al unei situatii, al unei actiuni, al unei intamplari etcetera – Din franceza Epilogue, limba latina Epilogus.
2Epilog antonim: prefata, prolog
3Epilog substantiv neutru
1. (termen antic) alocutiune in versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului. ♢ parte finala a unui discurs in care oratorul rezuma argumentele, incercand sa castige bunavointa publicului.
2. parte finala a unei lucrari literare care cuprinde concluziile autorului, subliniaza anumite idei sau face cunoscuta evolutia viitoare a personajelor; incheiere. ♢ (figurativ) sfarsit, incheiere a unei actiuni, intamplari etcetera (< franceza epilogue, limba latina epilogus, limba greaca (veche) epilogos)
1. (termen antic) alocutiune in versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului. ♢ parte finala a unui discurs in care oratorul rezuma argumentele, incercand sa castige bunavointa publicului.
2. parte finala a unei lucrari literare care cuprinde concluziile autorului, subliniaza anumite idei sau face cunoscuta evolutia viitoare a personajelor; incheiere. ♢ (figurativ) sfarsit, incheiere a unei actiuni, intamplari etcetera (< franceza epilogue, limba latina epilogus, limba greaca (veche) epilogos)
4Epilog substantiv verifica cuvantul: deznodamant.
5Epilog substantiv neutru, plural epiloguri
6Epilog -uri n. 1) Rezumat al unei lucrari literare, plasat la sfarsitul acesteia. 2) figurat: Deznodamant al unei actiuni, al unei situatii. /<fr. epilogue, limba latina epilogus
7Epilog substantiv neutru Partea finala a unui roman, a unui poem etcetera, care cuprinde concluziile autorului si subliniaza anumite idei; incheiere. ♦ (Figurat) Sfarsit, incheiere a unei actiuni, a unei intamplari etcetera [< franceza epilogue, limba italiana epilogo, conform limba latina epilogus, limba greaca (veche) epilogos < epi – la urma, logos – vorbire].