Epitaf
Definitie, sens si explicatie
1Epitaf, epitafuri, substantiv neutru
1. Inscriptie funerara, in versuri sau in proza, cuprinzand elogiul defunctului sau o sentinta morala; p.ext. placa cu o inscriptie funerara. ♦ Poezie epigramatica avand ca pretext moartea (imaginara) a unei persoane.
2. Obiect de cult care consta dintr-o bucata de stofa pe care este brodata o scena reprezentand punerea in mormant a lui Isus Cristos; aer2 (2). – Din limba neogreaca: Epitafion, franceza Epitaphe.
1. Inscriptie funerara, in versuri sau in proza, cuprinzand elogiul defunctului sau o sentinta morala; p.ext. placa cu o inscriptie funerara. ♦ Poezie epigramatica avand ca pretext moartea (imaginara) a unei persoane.
2. Obiect de cult care consta dintr-o bucata de stofa pe care este brodata o scena reprezentand punerea in mormant a lui Isus Cristos; aer2 (2). – Din limba neogreaca: Epitafion, franceza Epitaphe.
2Epitaf substantiv neutru
1. (termen antic) inscriptie funerara in care se facea elogiul celui decedat. ♢ placa, monument funerar care cuprinde o asemenea inscriptie.
2. poezioara compusa cu ocazia mortii cuiva. (< franceza epitaphe, limba latina epitaphium, limba greaca (veche) epitaphion)
1. (termen antic) inscriptie funerara in care se facea elogiul celui decedat. ♢ placa, monument funerar care cuprinde o asemenea inscriptie.
2. poezioara compusa cu ocazia mortii cuiva. (< franceza epitaphe, limba latina epitaphium, limba greaca (veche) epitaphion)
3Epitaf substantiv verifica cuvantul: aer.
4Epitaf substantiv neutru, plural epitafuri
5Epitaf -uri n. 1) Inscriptie funerara facuta pe placa de la mormantul cuiva. 2) Poezie scrisa cu prilejul mortii cuiva. 3) bis.
Bucata de stofa, pe care este reprezentata imaginea lui Isus Hristos mort; aer. /<ngr. epitaphion, franceza epitaphe
Bucata de stofa, pe care este reprezentata imaginea lui Isus Hristos mort; aer. /<ngr. epitaphion, franceza epitaphe
6Epitaf substantiv neutru Inscriptie funerara; placa (de obicei din marmura) care cuprinde o inscriptie funerara. ♦ Poezioara compusa cu ocazia mortii cuiva. [Plural -furi, -fe. / < franceza epitaphe, conform limba latina epitaphius, limba greaca (veche) epitaphion < limba greaca (veche) epi – deasupra, taphos – mormant].
7Epitaf (epitafuri), substantiv neutru –
1. Inscriptie funerara cuprinzind elogiul defunctului. –
2. Bucata de stofa brodata reprezentind punerea in mormint a lui Iisus, care acopera un mormint sau un altar. – Varianta (invechit) mr. epitafiu.
Ngr. ἐπιτάφιος.
Secolul Xviii (Galdi 182).
1. Inscriptie funerara cuprinzind elogiul defunctului. –
2. Bucata de stofa brodata reprezentind punerea in mormint a lui Iisus, care acopera un mormint sau un altar. – Varianta (invechit) mr. epitafiu.
Ngr. ἐπιτάφιος.
Secolul Xviii (Galdi 182).