Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vătaf

1 * Cuvantul cu diacritice: vătáf
Cuvantul fara diacritice: vataf

Definitie: VĂTAF, vătafi, substantiv masculin 1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ♢ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Prin specializare: Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Prin specializare: Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etcetera; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Varianta: (regional) vătaș, vătav substantiv masculin] – Conform: limba ucraineana v a t a h a, pol. w a t a h a, bulgara v a t a h.

2 * Cuvantul cu diacritice: vătáf
Cuvantul fara diacritice: vataf

Definitie: VĂTAF substantiv verifica cuvantul: administrator, vechil.

3 * Cuvantul cu diacritice: vătáf
Cuvantul fara diacritice: vataf

Definitie: VĂTAF substantiv 1. logofăt, (învechit) epistat, ispravnic. (- de moșie.) 2. verifica cuvantul: conducător. 3. căpetenie, conducător, (regional) birău, jude. (- de colindători.) 4. verifica cuvantul: vătășel. 5. verifica cuvantul: bulibașă.

4 * Cuvantul cu diacritice: vătáf
Cuvantul fara diacritice: vataf

Definitie: vătaf substantiv masculin, plural vătafi

5 * Cuvantul cu diacritice: vătáf -i
Cuvantul fara diacritice: vataf

Definitie: VĂTAF -i m. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil. 2) (la curtea unui demnitar) Conducător al curtenilor și slujitorilor. 3) pop. Conducător al călușarilor sau al unei cete de colindători. /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: vătáf -fi
Cuvantul fara diacritice: vataf

Definitie: vătaf (-fi), substantiv masculin – 1. Șef, căpitan, comandant peste 500 de oameni. – 2. În Mold., secolul XVI, administrator al unei provincii sau al unui județ. – 3. În Muntenia, secolul XVII-XIX, administrator de plasă. – 4. Nume a diferitelor funcții adminstrative cuvant invechit: vătaf de aprozi, portar principal; vătaf de plai, căpitan al poliției de frontieră; vătaf de visterie, șef de percepție; vătaf de cămară, slujbaș al palatului; vătaful beizadelelor, camerist principal al copiilor de domni; vătaf de călărași, căpitan de cavalerie. – 5. Conducător al unei bresle sau al unui serviciu. – 6. Șef în general; vătaf de tîlhari; vătaf de ciobani; vătaf de țigani. – 7. Administrator, intendent, garant, împuternicit, director. – Varianta cuvant invechit vătav, vătah, vătaș, vatav. Origine îndoielnică, probabil tăt. vataha „grup” (Miklosich, Etym. Wb.; Lambrior 109; Tiktin; Candrea; Lokotsch 2159; conform Cihac, II, 451). Apare în idiomuri limba slava (veche) conform vatah, vataf, rut. vatah,vatag, vatajko, vataško, pol. wata(c)ha, limba rusa vataga, vatažnik; dar este evident că toate aceste cuvinte se explică prin rom., conform Miklosich, Wander., 11; Miklosich, Fremdw., 135; Candrea, Elemente, 400; Capidan, Raporturile, 191. Azi se folosește numai în sensurile 6 și 7. Derivat vătășel (var. vătăjel), substantiv masculin (funcționar inferior la primărie; cuvant invechit, perceptor; Mold., vornicel (la nunți), persoană însărcinată cu protocolul); vătășoaie, substantiv feminin (femeie, nevastă de vătaf; cuvant invechit, femeie care suplinea pe tatăl orfanilor); vătăși (var. vătăji), verb (a administra, a dirija, a guverna); vătășie (var. vătăjie), slujba, biroul vătafului; cuvant invechit, impozite, taxe, podărit); vătășiță (var. vătăjiță), substantiv feminin (nevastă de vătaf; jupîneasă care ținea cheile; Trans., prietenă care asistă mireasa în timpul nunții).