Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Erou

1 * Cuvantul cu diacritice: eróu
Cuvantul fara diacritice: erou

Definitie: EROU, eroi, substantiv masculin 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♢ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincție în Republica Socialistă România; persoană care a primit această distincție. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite. – Din franceza heros, limba latina heros.

2 * Cuvantul cu diacritice: erou
Cuvantul fara diacritice: erou

Definitie: Erou antonim: laș, poltron, fricos

3 * Cuvantul cu diacritice: eróu
Cuvantul fara diacritice: erou

Definitie: EROU substantiv masculin 1. (termen antic) personaj mitologic născut dintr-un muritor și o zeitate, înzestrat cu puteri supraomenești sau celebru prin faptele sale; semizeu. 2. persoană care se distinge prin vitejie și curaj excepțional în războaie sau în împrejurări deosebit de grele etcetera ♦ ostaș căzut pe câmpul de luptă. 3. om deosebit prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale, care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. 4. personaj al unei opere literare. ♦ personaj principal al unei întâmplări. (< franceza heros, limba latina heros)

4 * Cuvantul cu diacritice: eróu
Cuvantul fara diacritice: erou

Definitie: EROU substantiv 1. verifica cuvantul: viteaz. 2. verifica cuvantul: personaj.

5 * Cuvantul cu diacritice: eróu
Cuvantul fara diacritice: erou

Definitie: erou substantiv masculin, art. eroul; plural eroi, art. eroii

6 * Cuvantul cu diacritice: eróu -i
Cuvantul fara diacritice: erou

Definitie: EROU -i m. 1) Persoană care se distinge prin bărbăție, vitejie și curaj pe câmpul de luptă. 2) Persoană care se remarcă într-un domeniu de activitate prin muncă și calități morale înalte. 3) Personaj principal al unei opere literare. -ul unui roman. 4) Personaj mitic născut dintr-o ființă pământească și o zeitate; semizeu. franceza heros, limba latina heros

7 * Cuvantul cu diacritice: eróu
Cuvantul fara diacritice: erou

Definitie: EROU substantiv masculin 1. (Ant.) Personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe. 2. Persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 3. Persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. ♢ (În trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei întâmplări. [< limba latina heros, conform franceza heros].

8 * Cuvantul cu diacritice: eróu erói
Cuvantul fara diacritice: erou

Definitie: erou (eroi), substantiv masculin – Persoană care se distinge prin vitejie, prin curaj. Franceza heros, cu finala ca în ecou. – Derivat (din franceza) eroic, adjectiv ; eroină, substantiv feminin; eroism, substantiv neutru