Definitie Erou - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Erou, eroi, substantiv masculin
1. Persoana care se distinge prin vitejie si prin curaj exceptional in razboaie, prin abnegatie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ♢ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai inalta distinctie in Republica Socialista Romania; persoana care a primit aceasta distinctie. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta.
2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei intamplari; persoana care, intr-o anumita imprejurare, atrage atentia asupra sa.
3. (În mitologia greco-romana) Semizeu, persoana nascuta dintr-o zeitate si o fiinta pamanteana, inzestrata cu puteri supraomenesti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. – Din franceza Heros, limba latina Heros.

Varianta definitie 2: Erou antonim: las, poltron, fricos

Varianta definitie 3: Erou substantiv masculin
1. (termen antic) personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o zeitate, inzestrat cu puteri supraomenesti sau celebru prin faptele sale; semizeu.
2. persoana care se distinge prin vitejie si curaj exceptional in razboaie sau in imprejurari deosebit de grele etcetera ♦ ostas cazut pe campul de lupta.
3. om deosebit prin calitatile sale morale si prin actiunile sale, care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu.
4. personaj al unei opere literare. ♦ personaj principal al unei intamplari. (< franceza heros, limba latina heros)

Varianta definitie 4: Erou substantiv 1. verifica cuvantul: viteaz.
2. verifica cuvantul: personaj.

Varianta definitie 5: Erou substantiv masculin, art. eroul; plural eroi, art. eroii

Varianta definitie 6: Erou -i m. 1) Persoana care se distinge prin barbatie, vitejie si curaj pe campul de lupta. 2) Persoana care se remarca intr-un domeniu de activitate prin munca si calitati morale inalte. 3) Personaj principal al unei opere literare. -ul unui roman. 4) Personaj mitic nascut dintr-o fiinta pamanteasca si o zeitate; semizeu. /<fr. heros, limba latina heros

Varianta definitie 7: Erou substantiv masculin
1. (Ant.) Personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o divinitate, inzestrat cu puteri supraomenesti si despre care se povesteau fapte marete; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire data de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte marete.
2. Persoana vestita prin forta, vitejia si biruintele sale in razboaie, in lupte; personalitate distinsa prin faptele sale marete. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta.
3. Persoana deosebita prin calitatile sale morale si prin actiunile sale marete; om care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu. ♢ (În trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de inalta distinctie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o munca de valoare exceptionala pentru societate; persoana care a primit acest titlu.
4. Personaj principal al unei intamplari. [< limba latina heros, conform franceza heros].

Varianta definitie 8: Erou (eroi), substantiv masculin – Persoana care se distinge prin vitejie, prin curaj.
Franceza heros, cu finala ca in ecou. – Derivat (din franceza) eroic, adjectiv ; eroina, substantiv feminin; eroism, substantiv neutru