Definitie Eu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: EU, (I) pronume pers. 1 singular (II) euri, substantiv neutru I. Pron. pers. 1 singular
1. (La nominativ, tine locul numelui persoanei care vorbeste, cu functiune de subiect) Eu merg. ♢ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar...
2. (La dativ, in formele mie, imi, mi) Povestile ispravilor lui inca nu mi le-a spus. ♢ (Indica posesiunea) Îmi recitesc pagina din urma. ♢ (Intra in compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sarut mana matusii, luandu-mi ziua buna. ♢ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost?
3. (La acuzativ, in formele mine, ma, m-) Oamenii ma lauda. ♢ (Intra in compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit tarziu.
4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprima ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. Substantiv neutru: (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existente de catre constiinta individuala a omului. [Pronuntat: (I) ieu. – Varianta: (I, popular) Io pronume pers. 1 singular] – Limba Latina Ego, mihi, me.

Varianta definitie 2: EU- element „frumos, bine, armonios”. (< franceza eu-, conform din limba greaca eu, bine)

Varianta definitie 3: Eu pr. [pronume ieu], d. acc. mie, neacc. imi, mi, mi-, -mi, -mi-; ac. acc. mine, neacc. ma, ma-, -ma, -ma-, m-, -m-

Varianta definitie 4: EU pron. pers., pers. 1 sing. (mie, imi, mi, (pe) mine, ma) 1) (indica persoana care vorbeste) - lucrez. 2) (accentueaza persoana care indeplineste lucrarea, stand pe langa un verb la un mod personal) Mai stiu -. - unul nu stiu. 3) (se foloseste in formula introductiva a actelor oficiale) -, cutare, ma adresez... 4) (indica posesiunea) Îmi invat lectiile.
Mi-a dat cartea. 5) (serveste la formarea diatezei reflexive) Ma duc.
Mi-amintesc. /<lat. ego

Varianta definitie 5: EU- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „frumos”, „bun”, „bine”. [Pronume e-u-, varianta ev-. / < limba italiana eu-, franceza eu-, conform limba greaca (veche) eu – bine].

Varianta definitie 6: Eu1 [pronume ieu] pr., d. acc. mie, neacc. imi, mi, mi- (mi-a dat), -mi (da-mi), -mi- (dandu-mi-se); ac. acc. mine (prep. + mine), neacc. ma, ma- (ma-ntreaba), -ma (da-ma), -ma- (da-ma-vei), m- (m-a dat), -m- (datu-m-a)

Varianta definitie 7: Eu2 (concept filosofic) [pronume eu] substantiv neutru, art. eul

Varianta definitie 8: Eu pronume – Pronume personal de pers. 1 sing. – Mr. eu, io(ŭ), mine, megl., istr. io.
Limba Latina ego (Diez, I, 239; Puscariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), conform limba albaneza un(ë), vegl. jo, limba italiana io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, franceza je, sp. yo, port. eu.
Gen. mie ‹ mĭhĭ, dat. (i)mi ‹ mĭ, acuzativ ma ‹ mē sau mine ‹ mēne.
Se foloseste acuzativ cu prep.: cu mine, fara mine, decit mine, pentru mine, etcetera În Muntenia, in limbajul popular si vulgar, se pronunta io.