Excurs
Definitie, sens si explicatie
1Excurs, excursuri, substantiv neutru (Livresc)
1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune.
2. Dizertatie sub forma de digresiune, facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din limba latina Excursus.
1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune.
2. Dizertatie sub forma de digresiune, facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din limba latina Excursus.
2Excurs substantiv neutru
1. abatere, deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune.
2. disertatie sub forma de digresiune, cu ocazia comentarii unui pasaj dintr-un autor (antic). (< limba latina excursus)
1. abatere, deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune.
2. disertatie sub forma de digresiune, cu ocazia comentarii unui pasaj dintr-un autor (antic). (< limba latina excursus)
3Excurs substantiv verifica cuvantul: digresiune, divagare, divagatie.
4Excurs substantiv neutru, plural excursuri
5Excurs -uri n.
Abatere de la subiectul tratat, pentru a lamuri o chestiune secundara. /<lat. excursus
Abatere de la subiectul tratat, pentru a lamuri o chestiune secundara. /<lat. excursus
6Excurs substantiv neutru
1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune.
2. (Filol.) Disertatie sub forma de digresiune, facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintr-un autor (antic). [Plural -suri, varianta excursus substantiv neutru / < limba latina excursus < excurrere – a alerga in afara].
1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune.
2. (Filol.) Disertatie sub forma de digresiune, facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintr-un autor (antic). [Plural -suri, varianta excursus substantiv neutru / < limba latina excursus < excurrere – a alerga in afara].