Definitie Merge - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MÉrge, merg, verb III.
Intranzitiv I.
1. A se misca deplasandu-se dintr-un loc in altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre pasari, avioane etcetera) A zbura. ♦ (Familiar; despre mancaruri si bauturi) A putea fi inghitit usor; a aluneca pe gat.
2. A pleca, a porni, a se duce; a se indrepta (spre...). ♢ (La imperativ, ca termen de urare sau de indemn) Mergi cu bine! ♢ Expresie A merge inaintea cuiva = a intampina pe cineva.
A merge la pieire = a actiona necugetat, a-si periclita existenta.
A merge (fiecare) in (sau la) treaba lui = a-si relua treburile obisnuite, a-si vedea de interesele sale.
A(-i) merge (ceva) (drept) la inima (sau la suflet) = a(-i) placea foarte mult.
A merge ata = a se duce drept la tinta.
De-i merge (sau sa-i mearga) colbul (sau fulgii, peticile, untul) = (in legatura cu verbul „a bate ” sau cu echivalentele lui; cu valoare adverbiala) zdravan, tare, violent.
A merge pe... = (despre varsta) a se apropia de..., a implini in curand...
De ce merge sau pe zi (ori pe an) ce merge = pe masura ce trece timpul. ♦ A urma, a frecventa cursurile unei institutii de invatamant. ♦ (Înv. si reg.; despre fiinte si lucruri) A intra, a patrunde. ♦ Figurativ A ajunge.
A mers pana la a crede ca-l poate indrepta. ♢ Expresie A merge prea departe = a-si ingadui prea multe, a depasi limitele ingaduite. ♦ (Popular) A se angaja (intr-o slujba). ♦ A se inrola. ♦ (Despre ape curgatoare, prin extensiune despre lichide) A curge; a se scurge.
3. A insoti, a intovarasi, a acompania. ♢ Expresie A merge mana in mana (cu...) = a fi in stransa legatura, a se desfasura concomitent, a se inlantui.
A merge dupa (cineva) = A) (despre femei) a se marita; B) a urma sfaturile, povetele cuiva.
A merge in urma (sau pe urmele) cuiva = a urmari pe cineva. ♦ (La unele jocuri, mai ales la cel de carti) A se angaja, a participa la joc. II.
1. (Despre intinderi de pamant, drumuri etcetera) A se intinde pana la...; a duce la...
2. (Despre stiri, evenimente etcetera) A ajunge la cunostinta cuiva; a se raspandi; a se propaga, a se generaliza. ♢ Expresie Merge vorba = se spune, se vorbeste.
Îi merge (cuiva) vestea (sau numele, vorba etcetera) = se spune despre el ca...
Mearga-i numele! = sa nu se mai auda despre el, sa dispara definitiv. III.
1. (Despre actiuni, evenimente, fenomene etcetera) A se desfasura, a evolua, a decurge. ♦ (Despre aparate, mecanisme etcetera) A functiona.
2. (Despre fiinte) A o duce, a-i fi (bine sau rau). ♦ A reusi, a izbuti.
3. A inainta, a progresa, a se dezvolta. ♢ Expresie (Impers.) De ce (sau pe zi ce) merge = pe masura ce trece timpul; tot mai mult. ♦ (Despre oameni) A continua, a persevera. IV.
1. (Despre materiale, mai ales despre alimente) A fi necesar, a se consuma, a se intrebuinta (intr-o anumita cantitate).
2. (Înv. si popular) A se calcula, a se socoti.
3. (Mat.; despre numere) A se cuprinde, a intra in alt numar. V.
1. A se potrivi, a fi posibil; a se putea, a se accepta, a se admite. ♢ Expresie Asa mai merge = asa se potriveste, e bine, imi convine.
Treaca (si mearga)! sau treaca-mearga! = fie! sa zicem ca se poate! sa admitem (ca pe o concesie)! ♦ A se potrivi, a se armoniza, a se asorta.
Aceste culori merg bine.
2. (Jur.; despre termene, clauze etcetera) A intra in vigoare.
3. (Despre bani, documente etcetera) A fi valabil, a fi in uz, a avea curs.
4. (Despre salarii) A reveni (cuiva) in continuare. VI. A umbla imbracat intr-un anumit fel; a purta. [Perf. substantiv mersei, part. mers. – Varianta: (regional) Mere verb III] – Limba Latina Mergere „a se scufunda”.

Varianta definitie 2: A merge antonim: a sta, a (se) opri

Varianta definitie 3: MÉrge verb verifica cuvantul: ajunge, angaja, baga, curge, extinde, intra, incadra, tinde, lati, pica, picura, prelinge, propaga, raspandi, scurge, sosi, tocmi, trece, veni, vari.

Varianta definitie 4: MÉrge verb
1. a se deplasa, a se duce, a se misca, a umbla, (popular) a se purta. (- putin pe strada.)
2. a umbla, (invechit si reg.) a pasa. (- cam greu din cauza batranetii.)
3. verifica cuvantul: trece.
4. verifica cuvantul: parcurge.
5. verifica cuvantul: colinda.
6. verifica cuvantul: zbura.
7. verifica cuvantul: coti.
8. verifica cuvantul: deplasa.
9. verifica cuvantul: pleca.
10. verifica cuvantul: apuca.
11. verifica cuvantul: duce.
12. verifica cuvantul: trece.
13. verifica cuvantul: lua.
14. verifica cuvantul: iesi.
15. verifica cuvantul: intra.
16. verifica cuvantul: inrola.
17. verifica cuvantul: circula.
18. a duce, a se indrepta. (Acesta e drumul care - spre ...)
19. verifica cuvantul: intinde.
20. verifica cuvantul: desfasura.
21. verifica cuvantul: progresa.
22. verifica cuvantul: functiona.
23. a o duce. (Știi ca ii - bine.)
24. verifica cuvantul: consuma.
25. verifica cuvantul: cuprinde.
26. verifica cuvantul: purta.
27. verifica cuvantul: asorta.
28. verifica cuvantul: potrivi.
29. verifica cuvantul: putea.

Varianta definitie 5: Merge verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural merg, 1 plural mergem, perf. substantiv 1 singular mersei, 1 plural merseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural mearga; part. mers

Varianta definitie 6: A mÉrge merg intranzitiv 1) (despre fiinte) A se misca (dintr-un loc in altul) prin schimbarea succesiva a picioarelor, fara a intrerupe contactul cu solul. 2) A se deplasa dintr-un loc in altul pe jos, calare sau cu un vehicul; a umbla. ♢ - (sau A umbla) pe doua carari a fi beat. 3) (despre vehicule) A se misca in mod continuu (intr-un mediu oarecare). 4) (despre mecanisme, aparate, masini) A fi in actiune; a-si indeplini functia (intr-un anumit fel); a functiona. Ceasul merge bine. 5) A-si schimba locul initial, orientandu-se intr-o anumita directie; a se duce; a pleca. ♢ - inaintea cuiva a pleca in intampinarea cuiva. - in treaba lui a-si vedea de treburile sale. - prea departe a intrece masura; a depasi limitele admisibile. - pe urmele cuiva a) a urmari pe cineva; b) a urma exemplul cuiva. - dupa cineva a se marita. 6) (despre ape curgatoare) A se misca in mod natural (intr-o anumita directie); a curge. 7) (despre drumuri, cai de acces) A avea directie; a duce. 8) (despre persoane) A se duce cu regularitate; a umbla. - la scoala. 9) (despre mijloace de locomotie) A se deplasa incontinuu sau cu anumite intermitente (in-tr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu); a circula. 10) (despre persoane) A se duce (cu cineva) pentru a insoti. 11) (despre vesti, stiri, zvonuri) A trece de la unul la altul; a circula. ♢ A-i - (cuiva) vestea (sau Numele) a se vorbi despre cineva (mai ales negativ). 12) (despre fiinte) A avea o anumita stare a sanatatii. 13) A avea succes (intr-o activitate, actiune, intreprindere etcetera). - bine la invatatura. 14) (despre obiecte de imbracaminte) A se potrivi dand o infatisare placuta; a conveni intr-un anumit mod. Taiorul iti merge de minune. 15) fam. (mai ales despre culori) A fi in concordanta (deplina); a se potrivi; a se armoniza; a se asorta; a cadra; a concorda. ♢ Asa mai - asa e bine; asa imi convine. Treaca-mearga fie; sa admitem. 16) (despre materiale) A fi necesar (intr-o anumita cantitate). La o rochie merg trei metri de stofa. 17) (despre venituri, retributii etcetera) A reveni in mod regulat. 18) (despre bani) A avea curs; a fi in uz; a circula. 19) (despre evenimente, actiuni etcetera) A fi intr-o anumita stare de dezvoltare; a se desfasura (intr-un anumit mod); a se derula; a decurge. ♢ - ca pe roate (sau - struna) a spori; a se desfasura cu succes. - pe... a atinge o anumita varsta; a se apropia de... Pe zi ce - pe masura ce trece timpul; din zi in zi. A bate (pe cineva) de-i merge colbul (sau De-i merg peticele) a bate foarte tare (pe cineva). /<lat. mergere

Varianta definitie 7: Merge (merg, mers), verb –
1. A umbla, a se indrepta spre, a pleca. –
2. A calatori, a se deplasa. –
3. A se extinde intr-o directie determinata. –
4. A frecventa. –
5. A continua, a dura, a urma. –
6. A circula, a da curs. –
7. A functiona (o masina). –
8. A se realiza un negot. –
9. A progresa, a inainta. –
10. A opera, a proceda. –
11. A intra in anumite jocuri de carti. –
12. A veni, a se conforma, a se ajusta, a asorta. –
13. A conveni, a fi oportun. –
14. A fi posibil, a fi permis. –
15. A se folosi, a se uza, a se consuma. –
16. A trece. –
17. (În expresii) A cadea, a se desprinde, a se rostogoli. –
18. (Cu pronume in dativ) A-i prii, a fi. –
19. (Cu dupa) A se marita, a se casatori. –
20. (Cu pe) A avea un oarecare numar de ani, neimpliniti. – Varianta (Trans.) mere.
Mr. nergu, nersu, megl. mierg, mers, istr. meg, mes, mere.
Limba Latina mergĕre „a se scufunda” (Candrea, Bul.
Soc. fil., II, 12; Puscariu 1056; Candrea-Dens., 1080; Densusianu, GS, II, 20; REW 5525), conform limba albaneza mergoń „a indeparta” (Meyer 274; Philippide, II, 647), sard. imbergere „a impinge” ‹ limba latina inmergere (Wagner 111).
Conform: si Daicovici, Dacor., V, 477; Rosetti, I, 175; Cortes
131. Semantismul presupune un sens intermediar, „a cadea” ca cel care apare (17) in fraze ca va croiesc de va merg petecele (Creanga).
Varianta mere e putin clara.
Poate-i vorba de un proces de asimilare al conjug., datorat participiului mers, ca in curs, cure sau cura (care apoi a evoluat in sens contrar, pina a ajuns la curgere).
Prezenta acestei forme in Trans. si in istr. este dovada unei schimbari foarte vechi.
Trebuie sa existe si in Mold. (conform poezie populara: dupa dascalas n’oi mere, ca ma tine cu pomene), si probabil in tot domeniul rom., conform mereu.
Derivat mergator, substantiv masculin (invechit, calator); inainte-mergator, substantiv masculin (precursor), dupa limba slava (veche) predteča si apoi dupa limba latina praecursor; mers, substantiv neutru (umblat; miscare; progres, dezvoltare; umblet); mersura, substantiv feminin (umblet); demers, substantiv neutru (diligenta, solicitare), format dupa franceza demarche, pe baza paralelismului marche-mers; premerge, verb (a preceda), se foloseste in Trans., format dupa limba germana vorgehen; premergator, adjectiv (precedent, antepus; vestitor; substantiv masculin precursor), dupa franceza precurseur.