Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Merge

1 * Cuvantul cu diacritice: mérge
Cuvantul fara diacritice: merge

Definitie: MERGE, merg, verb III. Intranzitiv I. 1. A se mișca deplasându-se dintr-un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etcetera) A zbura. ♦ (Familiar; despre mâncăruri și băuturi) A putea fi înghițit ușor; a aluneca pe gât. 2. A pleca, a porni, a se duce; a se îndrepta (spre...). ♢ (La imperativ, ca termen de urare sau de îndemn) Mergi cu bine ♢ Expresie A merge înaintea cuiva = a întâmpina pe cineva. A merge la pieire = a acționa necugetat, a-și periclita existența. A merge (fiecare) în (sau la) treaba lui = a-și relua treburile obișnuite, a-și vedea de interesele sale. A(-i) merge (ceva) (drept) la inimă (sau la suflet) = a(-i) plăcea foarte mult. A merge ață = a se duce drept la țintă. De-i merge (sau să-i meargă) colbul (sau fulgii, peticile, untul) = (în legătură cu verbul „a bate ” sau cu echivalentele lui; cu valoare adverbială) zdravăn, tare, violent. A merge pe... = (despre vârstă) a se apropia de..., a împlini în curând... De ce merge sau pe zi (ori pe an) ce merge = pe măsură ce trece timpul. ♦ A urma, a frecventa cursurile unei instituții de învățământ. ♦ (Înv. și reg.; despre ființe și lucruri) A intra, a pătrunde. ♦ Figurativ A ajunge. A mers până la a crede că-l poate îndrepta. ♢ Expresie A merge prea departe = a-și îngădui prea multe, a depăși limitele îngăduite. ♦ (Popular) A se angaja (într-o slujbă). ♦ A se înrola. ♦ (Despre ape curgătoare, prin extensiune despre lichide) A curge; a se scurge. 3. A însoți, a întovărăși, a acompania. ♢ Expresie A merge mână în mână (cu...) = a fi în strânsă legătură, a se desfășura concomitent, a se înlănțui. A merge după (cineva) = a) (despre femei) a se mărita; b) a urma sfaturile, povețele cuiva. A merge în urma (sau pe urmele) cuiva = a urmări pe cineva. ♦ (La unele jocuri, mai ales la cel de cărți) A se angaja, a participa la joc. II. 1. (Despre întinderi de pământ, drumuri etcetera) A se întinde până la...; a duce la... 2. (Despre știri, evenimente etcetera) A ajunge la cunoștința cuiva; a se răspândi; a se propaga, a se generaliza. ♢ Expresie Merge vorba = se spune, se vorbește. Îi merge (cuiva) vestea (sau numele, vorba etcetera) = se spune despre el că... Meargă-i numele = să nu se mai audă despre el, să dispară definitiv. III. 1. (Despre acțiuni, evenimente, fenomene etcetera) A se desfășura, a evolua, a decurge. ♦ (Despre aparate, mecanisme etcetera) A funcționa. 2. (Despre ființe) A o duce, a-i fi (bine sau rău). ♦ A reuși, a izbuti. 3. A înainta, a progresa, a se dezvolta. ♢ Expresie (Impers.) De ce (sau pe zi ce) merge = pe măsură ce trece timpul; tot mai mult. ♦ (Despre oameni) A continua, a persevera. IV. 1. (Despre materiale, mai ales despre alimente) A fi necesar, a se consuma, a se întrebuința (într-o anumită cantitate). 2. (Înv. și popular) A se calcula, a se socoti. 3. (Mat.; despre numere) A se cuprinde, a intra în alt număr. V. 1. A se potrivi, a fi posibil; a se putea, a se accepta, a se admite. ♢ Expresie Așa mai merge = așa se potrivește, e bine, îmi convine. Treacă (și meargă) sau treacă-meargă = fie să zicem că se poate să admitem (ca pe o concesie) ♦ A se potrivi, a se armoniza, a se asorta. Aceste culori merg bine. 2. (Jur.; despre termene, clauze etcetera) A intra în vigoare. 3. (Despre bani, documente etcetera) A fi valabil, a fi în uz, a avea curs. 4. (Despre salarii) A reveni (cuiva) în continuare. VI. A umbla îmbrăcat într-un anumit fel; a purta. [Perf. substantiv mersei, part. mers. – Varianta: (regional) mere verb III] – Limba Latina mergere „a se scufunda”.

2 * Cuvantul cu diacritice: a merge
Cuvantul fara diacritice: merge

Definitie: A merge antonim: a sta, a (se) opri

3 * Cuvantul cu diacritice: mérge
Cuvantul fara diacritice: merge

Definitie: MERGE verb verifica cuvantul: ajunge, angaja, băga, curge, extinde, intra, încadra, tinde, lăți, pica, picura, prelinge, propaga, răspândi, scurge, sosi, tocmi, trece, veni, vârî.

4 * Cuvantul cu diacritice: mérge
Cuvantul fara diacritice: merge

Definitie: MERGE verb 1. a se deplasa, a se duce, a se mișca, a umbla, (popular) a se purta. (- puțin pe stradă.) 2. a umbla, (învechit și reg.) a păsa. (- cam greu din cauza bătrâneții.) 3. verifica cuvantul: trece. 4. verifica cuvantul: parcurge. 5. verifica cuvantul: colinda. 6. verifica cuvantul: zbura. 7. verifica cuvantul: coti. 8. verifica cuvantul: deplasa. 9. verifica cuvantul: pleca. 10. verifica cuvantul: apuca. 11. verifica cuvantul: duce. 12. verifica cuvantul: trece. 13. verifica cuvantul: lua. 14. verifica cuvantul: ieși. 15. verifica cuvantul: intra. 16. verifica cuvantul: înrola. 17. verifica cuvantul: circula. 18. a duce, a se îndrepta. (Acesta e drumul care - spre ...) 19. verifica cuvantul: întinde. 20. verifica cuvantul: desfășura. 21. verifica cuvantul: progresa. 22. verifica cuvantul: funcționa. 23. a o duce. (Știi că îi - bine.) 24. verifica cuvantul: consuma. 25. verifica cuvantul: cuprinde. 26. verifica cuvantul: purta. 27. verifica cuvantul: asorta. 28. verifica cuvantul: potrivi. 29. verifica cuvantul: putea.

5 * Cuvantul cu diacritice: mérge
Cuvantul fara diacritice: merge

Definitie: merge verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural merg, 1 plural mergem, perf. substantiv 1 singular mersei, 1 plural merserăm; conjunctie: prezent 3 singular și plural meargă; part. mers

6 * Cuvantul cu diacritice: a mérge merg
Cuvantul fara diacritice: merge

Definitie: A MERGE merg intranzitiv 1) (despre ființe) A se mișca (dintr-un loc în altul) prin schimbarea succesivă a picioarelor, fără a întrerupe contactul cu solul. 2) A se deplasa dintr-un loc în altul pe jos, călare sau cu un vehicul; a umbla. ♢ - (sau a umbla) pe două cărări a fi beat. 3) (despre vehicule) A se mișca în mod continuu (într-un mediu oarecare). 4) (despre mecanisme, aparate, mașini) A fi în acțiune; a-și îndeplini funcția (într-un anumit fel); a funcționa. Ceasul merge bine. 5) A-și schimba locul inițial, orientându-se într-o anumită direcție; a se duce; a pleca. ♢ - înaintea cuiva a pleca în întâmpinarea cuiva. - în treaba lui a-și vedea de treburile sale. - prea departe a întrece măsura; a depăși limitele admisibile. - pe urmele cuiva a) a urmări pe cineva; b) a urma exemplul cuiva. - după cineva a se mărita. 6) (despre ape curgătoare) A se mișca în mod natural (într-o anumită direcție); a curge. 7) (despre drumuri, căi de acces) A avea direcție; a duce. 8) (despre persoane) A se duce cu regularitate; a umbla. - la școală. 9) (despre mijloace de locomoție) A se deplasa încontinuu sau cu anumite intermitențe (în-tr-un anumit sens și într-un anumit spațiu); a circula. 10) (despre persoane) A se duce (cu cineva) pentru a însoți. 11) (despre vești, știri, zvonuri) A trece de la unul la altul; a circula. ♢ A-i - (cuiva) vestea (sau numele) a se vorbi despre cineva (mai ales negativ). 12) (despre ființe) A avea o anumită stare a sănătății. 13) A avea succes (într-o activitate, acțiune, întreprindere etcetera). - bine la învățătură. 14) (despre obiecte de îmbrăcăminte) A se potrivi dând o înfățișare plăcută; a conveni într-un anumit mod. Taiorul îți merge de minune. 15) fam. (mai ales despre culori) A fi în concordanță (deplină); a se potrivi; a se armoniza; a se asorta; a cadra; a concorda. ♢ Așa mai - așa e bine; așa îmi convine. Treacă-meargă fie; să admitem. 16) (despre materiale) A fi necesar (într-o anumită cantitate). La o rochie merg trei metri de stofă. 17) (despre venituri, retribuții etcetera) A reveni în mod regulat. 18) (despre bani) A avea curs; a fi în uz; a circula. 19) (despre evenimente, acțiuni etcetera) A fi într-o anumită stare de dezvoltare; a se desfășura (într-un anumit mod); a se derula; a decurge. ♢ - ca pe roate (sau - strună) a spori; a se desfășura cu succes. - pe... a atinge o anumită vârstă; a se apropia de... Pe zi ce - pe măsură ce trece timpul; din zi în zi. A bate (pe cineva) de-i merge colbul (sau de-i merg peticele) a bate foarte tare (pe cineva). limba latina mergere

7 * Cuvantul cu diacritice: mérge mérg mérs
Cuvantul fara diacritice: merge

Definitie: merge (merg, mers), verb – 1. A umbla, a se îndrepta spre, a pleca. – 2. A călători, a se deplasa. – 3. A se extinde într-o direcție determinată. – 4. A frecventa. – 5. A continua, a dura, a urma. – 6. A circula, a da curs. – 7. A funcționa (o mașină). – 8. A se realiza un negoț. – 9. A progresa, a înainta. – 10. A opera, a proceda. – 11. A intra în anumite jocuri de cărți. – 12. A veni, a se conforma, a se ajusta, a asorta. – 13. A conveni, a fi oportun. – 14. A fi posibil, a fi permis. – 15. A se folosi, a se uza, a se consuma. – 16. A trece. – 17. (În expresii) A cădea, a se desprinde, a se rostogoli. – 18. (Cu pronume în dativ) A-i prii, a fi. – 19. (Cu după) A se mărita, a se căsători. – 20. (Cu pe) A avea un oarecare număr de ani, neîmpliniți. – Varianta (Trans.) mere. Mr. nergu, nerșu, megl. mierg, merș, istr. meg, mes, mere. Limba Latina mergĕre „a se scufunda” (Candrea, Bul. Soc. fil., II, 12; Pușcariu 1056; Candrea-Dens., 1080; Densusianu, GS, II, 20; REW 5525), conform limba albaneza mergoń „a îndepărta” (Meyer 274; Philippide, II, 647), sard. imbergere „a împinge” ‹ limba latina inmergere (Wagner 111). Conform: și Daicovici, Dacor., V, 477; Rosetti, I, 175; Cortes 131. Semantismul presupune un sens intermediar, „a cădea” ca cel care apare (17) în fraze ca vă croiesc de vă merg petecele (Creangă). Varianta mere e puțin clară. Poate-i vorba de un proces de asimilare al conjug., datorat participiului mers, ca în curs, cure sau cura (care apoi a evoluat în sens contrar, pînă a ajuns la curgere). Prezența acestei forme în Trans. și în istr. este dovada unei schimbări foarte vechi. Trebuie să existe și în Mold. (conform poezie populară: după dăscălaș n’oi mere, că mă ține cu pomene), și probabil în tot domeniul rom., conform mereu. Derivat mergător, substantiv masculin (învechit, călător); înainte-mergător, substantiv masculin (precursor), după limba slava (veche) predteča și apoi după limba latina praecursor; mers, substantiv neutru (umblat; mișcare; progres, dezvoltare; umblet); mersură, substantiv feminin (umblet); demers, substantiv neutru (diligență, solicitare), format după franceza demarche, pe baza paralelismului marche-mers; premerge, verb (a preceda), se folosește în Trans., format după limba germana vorgehen; premergător, adjectiv (precedent, antepus; vestitor; substantiv masculin precursor), după franceza precurseur.