Exigență
Definitie, sens si explicatie
1Exigénță, exigente, substantiv feminin Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (si de la sine insusi); pretentie, cerinta, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuinta, necesitate. – Din franceza Exigence, limba latina Exigentia.
2Exigenta antonim: indulgenta
3Exigénță substantiv feminin faptul de a fi exigent; pretentie, cerinta; exiguitate. (< franceza exigence, limba latina exigentia)
4Exigénță substantiv 1. pretentie, rigurozitate, severitate. (- unui profesor fata de elevii sai.)
2. verifica cuvantul: cerinta.
3. verifica cuvantul: constiinciozitate.
2. verifica cuvantul: cerinta.
3. verifica cuvantul: constiinciozitate.
5Exigenta substantiv feminin, g.-d. art. exigentei; plural exigente
6Exigénță -e f. 1) Caracter exigent. 2) Sarcina care trebuie indeplinita neaparat; cerinta. [G.-d. Exigentei] /<fr. exigence, limba latina exigentia
7Exigénță substantiv feminin Faptul de a fi exigent; pretentie, cerinta. [Conform: franceza exigence, limba latina exigentia].