Expedia
Definitie, sens si explicatie
1Expedia, expediez, verb I. Tranzitiv
1. A trimite prin posta, prin mesagerii etcetera scrisori, bani, pachete etcetera la o anumita adresa.
2. (Familiar) A indeparta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva.
3. A executa repede si superficial o lucrare. [Pronuntat: -di-a] – Din franceza Expedier.
1. A trimite prin posta, prin mesagerii etcetera scrisori, bani, pachete etcetera la o anumita adresa.
2. (Familiar) A indeparta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva.
3. A executa repede si superficial o lucrare. [Pronuntat: -di-a] – Din franceza Expedier.
2A expedia antonim: a receptiona
3Expedia verb tr.
1. a trimite (scrisori, bani, pachete etcetera) la destinatie.
2. (familiar) a indeparta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva. ♢ a face ceva in graba si superficial. (< franceza expedier, limba latina expedire)
1. a trimite (scrisori, bani, pachete etcetera) la destinatie.
2. (familiar) a indeparta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva. ♢ a face ceva in graba si superficial. (< franceza expedier, limba latina expedire)
4Expedia verb 1. a trimite, (regional) a mana, (invechit) a porni, (grecism cuvant invechit) a proftaxi. (A - coletele.)
2. a adresa, a scrie, a trimite, (regional) a mana. (Cui i-ai - scrisoarea?)
3. verifica cuvantul: inainta.
2. a adresa, a scrie, a trimite, (regional) a mana. (Cui i-ai - scrisoarea?)
3. verifica cuvantul: inainta.
5Expedia verb (silabe -di-a), indicativ prezent 1 singular expediez, 3 singular si plural expediaza, 1 plural expediem (silabe -di-em); conjunctie: prezent 3 singular si plural expedieze; ger. expediind (silabe -di-ind)
6A expedia -ez tranzitiv 1) (corespondenta, colete, marfuri) A trimite prin posta la destinatie. 2) fam. (persoane) A trimite in alta parte pentru a se debarasa. /<fr. expedier, limba latina expediere
7Expedia verb I. tr.
1. A trimite (scrisori, pachete etcetera) la destinatie.
2. (Fam.) A indeparta (pe cineva), a se descotorosi, a se debarasa (de cineva). ♦ A face iute si cu usurinta (o treaba, un lucru). [Pronume -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < franceza expedier, limba latina expedire].
1. A trimite (scrisori, pachete etcetera) la destinatie.
2. (Fam.) A indeparta (pe cineva), a se descotorosi, a se debarasa (de cineva). ♦ A face iute si cu usurinta (o treaba, un lucru). [Pronume -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < franceza expedier, limba latina expedire].