Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Face

1 * Cuvantul cu diacritice: fáce
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: FACE, fac, verb III. A. Tranzitiv I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva. Își face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. Face o casă. Face fânul stoguri. 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. Își face bagajele. ♦ Expresie A face focul = a ațâța, a aprinde focul. ♢ A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etcetera). II. 1. (Despre femei) A naște. ♦ Expresie (Pop. și familiar) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna. ♢ (Despre soți) A procrea. ♢ (Despre mamifere) A făta. ♢ (Despre păsări) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etcetera 3. (despre ființe și plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea. A făcut o bătătură. ♢ A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină. 4. (În expresie) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (familiar, despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor. III. 1. A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare. 3. A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să... Nu mă face să plec. 4. A predispune la ceva; a îndemna. Timpul urât îl face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație. L-a făcut om. ♢ Expresie A face (sau, reflexiv, a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma în... Faceți din piatră aur. ♢ Expresie A face din țânțar armăsar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pântec (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. A face (sau, reflexiv, a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... L-a făcut măgar. ♢ Expresie A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou și cu oțet verifica cuvantul: oțet. V. 1. A săvârși, a făptui, a comite. ♢ Expresie Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că... A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupație; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face? = cum? cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...; b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? Ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face = nu interesează n-are importanță (Refl.) S-a făcut = ne-am înțeles s-a aranjat Fii fără grijă 2. A provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui. A făcut o încurcătură ♢ Expresie Nu face nimic = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanță A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns. A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. I-a făcut toate onorurile. 3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Și-a făcut datoria. ♢ Expresie A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învățământ. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap că a înțeles. ♢ Expresie A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. A făcut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el și-a făcut veacul. B. Intranzitiv I. 1. A proceda; a acționa; a se comporta. Fă cum știi. ♦ Reflexiv (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). 3. (În superstiții, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etcetera) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; în superstiții) A vrăji, a fermeca; a descânta. I-a făcut de boală. II. 1. A valora, a prețui; a costa. Cât fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Scump, dar face 3. (Familiar; în expresie) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu... III. 1. A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...; a o coti (spre...). Am făcut la dreapta. ♢ Reflexiv (Familiar) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fă-te încoace 2. A zice, a spune. Am să te cert, făcea el. C. Reflexiv I. 1. (despre zi, noapte, întuneric etcetera) A se produce, a se ivi, a se lăsa. ♦ A i se face (cuiva) negru (sau roșu etcetera) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. ♢ Impers. (Popular) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație). Se făcea că vede un palat. 2. (despre drumuri, văi etcetera) A se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor). Se făcea o vale lungă. 3. (despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... I s-a făcut frică. ♢ A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă. 4. (Popular) A se întâmpla. Ce s-a făcut cu el? ♦ Expresie Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face că... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a făcut mare. ♦ Locutiune verb A se face galben = a se îngălbeni. A se face vânăt = a se învineți. A se face roșu. = a se înroși, a se îmbujora. ♦ Expresie A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpînire cu forța sau fără a-i aparține. A se face în două = (despre drumuri, rețele etcetera) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica. ♢ A ajunge la numărul de..., la un total de... Ceata se face de două sute de oșteni. ♢ A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ♢ Intranzitiv A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. ♢ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etcetera) A redeveni. S-a făcut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face că pleacă. ♢ Intranzitiv A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... Face pe nevinovata. – Limba Latina facere.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se face
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: A (se) face antonim: a (se) desface

3 * Cuvantul cu diacritice: a face
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: A face antonim: a strica

4 * Cuvantul cu diacritice: fáce
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: FACE verb 1. verifica cuvantul: executa. 2. verifica cuvantul: fabrica. 3. verifica cuvantul: confecționa. 4. verifica cuvantul: realiza. 5. a efectua, a executa, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (A - o lucrare durabilă) 6. verifica cuvantul: desfășura. 7. verifica cuvantul: întâmpla. 8. verifica cuvantul: construi. 9. verifica cuvantul: găti. 10. a da. (A - o gaură.) 11. verifica cuvantul: pregăti. 12. verifica cuvantul: lustrui. 13. verifica cuvantul: aprinde. 14. verifica cuvantul: redacta. 15. verifica cuvantul: opera. 16. verifica cuvantul: întreprinde. 17. verifica cuvantul: juca. 18. a efectua. 19. verifica cuvantul: profesa. 20. verifica cuvantul: studia. 21. verifica cuvantul: proceda. 22. verifica cuvantul: naște. 23. verifica cuvantul: făta. 24. verifica cuvantul: procrea. 25. verifica cuvantul: oua. 26. verifica cuvantul: rodi. 27. verifica cuvantul: produce. 28. verifica cuvantul: institui. 29. verifica cuvantul: administra. 30. (familiar) a trage. (A - un chef.) 31. verifica cuvantul: comite. 32. verifica cuvantul: inventa. 33. verifica cuvantul: crea. 34. verifica cuvantul: deveni. 35. verifica cuvantul: deveni. 36. verifica cuvantul: transforma. 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te - neom.) 38. verifica cuvantul: simula. 39. verifica cuvantul: convinge. 40. verifica cuvantul: provoca. 41. verifica cuvantul: stârni. 42. verifica cuvantul: constrânge. 43. verifica cuvantul: predestina. 44. verifica cuvantul: vrăji. 45. verifica cuvantul: prevesti. (- a ...) 46. verifica cuvantul: contracta. 47. verifica cuvantul: economisi. 48. verifica cuvantul: costa. 49. verifica cuvantul: valora. 50. a merita. (Dai un ban, dar -.) 51. verifica cuvantul: desemna. 52. verifica cuvantul: califica. 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cum se - seara, pleacă.) 54. verifica cuvantul: zice. 55. verifica cuvantul: parcurge.

5 * Cuvantul cu diacritice: fáce
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: face verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural fac, 1 plural facem, 2 plural faceți; imper. 2 singular fă, neg. nu face; part. făcut

6 * Cuvantul cu diacritice: a se fáce mă fac
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: A SE FACE mă fac intranzitiv I. 1) A avea loc accidental; a se întâmpla. Ce se face pe lume ♢ Ce s-a făcut (cu cineva)? Ce s-a întâmplat (cu cineva)? S-a făcut ne-am ințeles 2) A se crea aparența; a se părea; a părea. Se făcea că zburăm. 3) A începe să fie; a deveni; a ajunge. - actor. - mare. ♢ - nevăzut a dispărea. - de ocară (sau de rușine) a se compromite, atrăgându-și oprobriul public. 4) verifica cuvantul: A SE PREFACE. ♢ - mort în păpușoi a se preface. II. (în îmbinări) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stări ale naturii) - ziua. - frig. 2) (despre căi de comunicație) - drum. - pârtie. 3) (despre senzații sau sentimente) A i - dor. 4) (despre persoane sugerând ideea de procurare sau de obținere) - cu casă. - cu diplomă. 2. tranz. A trece dintr-o stare în alta; a deveni. - medic. limba latina facere

7 * Cuvantul cu diacritice: a fáce fac
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: A FACE fac 1. tranzitiv I. 1) (bunuri materiale sau valori spirituale) A realiza prin efort fizic sau intelectual. -o casă. - poezii. 2) (obiecte care necesită îngrijire) A aranja în ordinea cuvenită. - patul. 3) (avere, bani etcetera) A aduna, sporind mereu. ♢ - banul cu ciocanul a câștiga ușor bani mulți. 4) (urmat de o propoziție complementară cu verbul la conjuctiv) A determina acționând într-un anumit fel. - să plece. 5) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a califica; a eticheta; a considera; a taxa. ♢ A-l - (pe cineva) cum îi vine la gură a ocărî (pe cineva), folosind cuvinte la întâmplare. 6) (mai ales abstracte) A efectua, procedând într-un anumit fel. - un bine. ♢ Tace și face se spune despre cineva care înfăptuiește pe tăcute un lucru surprinzător. Una zice și alta face spune într-un fel și procedează altfel. Ușor de zis, greu de făcut (sau ușor a zice, greu -) nu e ușor să rezolvi o problemă complicată. - pomană a) a dărui cuiva ceva; b) a face cuiva un mare bine. - abstracție a nu lua în considerare; a ignora. - uz de forță a folosi puterea în scopuri nepermise. A nu avea ce face (sau ce să facă) a) a nu fi ocupat cu ceva; b) a nu avea posibilitatea de a se împotrivi; a nu avea încotro. Ce are - ? a) ce importanță, ce legătură este? N-are - n-are importanță. 7) (supărări, necazuri, plăceri, bucurii etcetera) A avea drept efect; a pricinui; a cauza; a provoca; a produce. ♢ A-i - cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o - bună (sau lată) a pricinui un mare rău. 8) (pictură, știință, politică etcetera) A practica în mod sistematic. 9) (în îmbinări cu substantivul ce indică o instituție sau o formă de învățământ) A frecventa, studiind. - Universitatea. 10) (drumuri, distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ♢ A-și - drum (la cineva) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. 11) (intervale de timp, perioade) A consuma, efectuând un lucru. ♢ - chindia a se odihni la chindii. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerează ideea de semnalizare) - (cuiva) cu degetul. - (cuiva) cu ochiul (sau din ochi). 2) (sugerează ideea de transformare) - om (pe cineva). ♢ - de ocară (sau de rușine) a compromite, atrăgând oprobriul public. - (pe cineva) din cal măgar a-și bate joc de cineva, înjosindu-l. - (pe cineva) cuc (sau tun) a-l îmbăta tare (pe cineva). - (cuiva) coastele pântece a bate tare pe cineva. - praf (pe cineva) a nimici, a distruge pe cineva. - ochii mari a se mira. - fălci (burtă sau pântece) a se îngrășa. - genunchi a se evidenția urmele genunchilor la pantalonii purtați mult. 3) (sugerează ideea de îmbolnăvire) - gâlci. 4) (sugerează ideea de perpetuare a speciei) - copii. - fructe. - floare. 5) (sugerează ideea de relație) - prietenie. ♢ - gură a face gălăgie. III. (împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale având sensul substantivului cu care se imbină): - chef a chefui. - glume a glumi. A-și - griji a se îngrijora. - dragoste (sau sex) a săvârși actul sexual; a se împerechea. 2. instranzitiv I. 1) A acționa după cum dictează împrejurările sau conștiința; a proceda. 2) (mai ales în superstiții) A vesti apariția (unui fenomen sau a unui eveniment). - a ploaie. 3) (în povești și în superstiții) A lega prin vrăji; a vrăji; a fermeca. - de dragoste. 4) A prezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a prețui; a costa. Cât face un palton? 5) A fi egal. Trei ori trei fac nouă. 6) A prezenta interes. Face să vezi acest oraș. 7) A fi convenabil. Face să zbori cu avionul. 8) (în vorbirea dialogată ca remarcă a autorului) A exprima prin grai; a reda prin cuvinte; a zice; a spune. 9) (urmat de un complement circumstanțial ce indică o direcție) A lua direcția; a se îndrepta; a apuca. - la stânga. - spre sat. 10) A căuta să apară altfel decât este. - pe deșteptul. II. (împreună cu onomatopeele formează locuțiuni verbale intranzitive) - hârști - zdup. limba latina facere

8 * Cuvantul cu diacritice: fáce fác făcút
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: face (fac, făcut), verb – 1. A înfăptui, a produce. – 2. A crea, a izvori. – 3. A da formă. – 4. A construi, a dura, a edifica. – 5. A plăsmui, a imagine, a scrie, a picta. – 6. A naște, a da viață, a aduce pe lume. – 7. A rodi, a da roade. – 8. A produce, a provoca. – 9. A transforma, a preface, a deveni. – 10. A însuma, a valora. – 11. A petrece, a parcurge un interval de timp. – 12. A săvîrși, a făptui, a comite. – 13. A executa, a practica, a exercita. – 14. A se ocupa cu ceva. – 15. A se afla, a se găsi. – 16. A pregăti, a aranja. – 17. A curăța. – 18. A întocmi, a elabora. – 19. A aprinde. – 20. A găti, a pregăti. – 21. A împărți cărțile de joc. – 22. A proceda, a se comporta. – 23. A se descurca. – 24. A stabili, a introduce. – 25. A ține, a efectua, a organiza. – 26. A vorbi, a rosti. – 27. A vrăji, a fermeca. – 28. A pricinui, a cauza. – 29. A se îndrepta, a o lua spre. – 30. (Refl.) A deveni, a ajunge. – 31. (Refl.) A se preface, a se preschimba. – 32. A se produce, a se ivi. – 33. (Refl.) A crește, a se forma. – 34. (Refl.) A se arăta. – 35. (Refl.) A părea, a da impresia. – 36. (Refl.) A se abate, a se îndepărta. – 37. (Refl.) Cu prep. pe, a dobîndi, a căpăta. – 38. (Refl., impersonal) Merită, se cuvine, se cade. – 39. (Refl. cu dat.) A-și căuta: își făcea de lucru pe lîngă vatră (Rebreanu). – 40. (Cu pronume dat. și acuzativ) A i-o plăti cuiva, a se răzbuna: eram în adevăr hotărîtă să i-o fac (Bassarabescu). – 41. (Imperativ) Du-te, mergi; exprimă un imperativ atenuat: pînă una alta, fă de te spală (Galaction). – Mr. fac, faptă, fațire; megl. fac, fat, istr. facu, facut. Limba Latina facĕre (Diez 182; Pușcariu 566; Candrea-Dens., 534; REW 3128; DAR); conform limba italiana fare (sard. fakere), prov., franceza faire, sp. hacer, port. fazer. Verifica cuvantul: și Gust. Rudberg, Le developpement de facere dans les langues romanes, Paris 1873. Sensul de „a naște, a da viață” (6) apare de asemenea în mai multe multe dialecte limba italiana Sensul 41 este frecvent în verifica cuvantul: limba italiana (conform Dante, Inferno, XVII, 93: Fa che tu m’abbracce). Derivat facere, substantiv feminin (fapt, act; acțiune; cuvant invechit, operă; creație; naștere); făcaș, substantiv masculin (învechit, vrăjitor, vraci); făcător, substantiv masculin (învechit, creator, autor), der. cu sufix – ător, l-a înlocuit pe făptor și este la rîndul lui deplasat de făptuitor, păstrat numai în comp. binefăcător, adjectiv (care face bine); răufăcător, substantiv masculin (criminal); făcătură, substantiv feminin (vrajă, farmec); făcut, substantiv neutru (muncă, activitate; naștere; vrajă); aface, adverb (în expresia a avea aface, a avea legătură), de la inf. a face, conform afacere; contraface, verb, reconstituit pe baza franceza contrefaire; desface, mr. disfeațire, verb (a desface; a deschide, a destupa; a anula; a dezdoi); preface, mr. prifac, prifațire, megl. prufac, verb (a modifica, a transforma, a reface; reflexiv, a se transforma; reflexiv, a simula, a se preface), după Pușcariu 1371 reprezintă un limba latina per-facĕre (în loc de perfĭcĕre), cu ultimul sens împrumutat din limba rusa pritvorjati sja (mai probabil este o formație neologică, din secolul XIX, ca prefira, pregăti, etcetera); prefăcătorie, substantiv feminin (simulare; ipocrizie); prefăcut, adjectiv (transformat, ipocrit); reface, verb (a face din nou, a restaura), formație neol. Conform: fapt, făptură. Derivat neol. factaj, substantiv neutru (distribuire la domiciliu), din franceza factage; factice, adjectiv (fictiv; artificial), din franceza factice; facțiune, substantiv feminin (bandă; grupare politică), din franceza faction; facțios, adjectiv (care face parte dintr-o facțiune), din limba latina factiosus, prin intermediul franceza factieux; factor, substantiv masculin (poștar), din limba latina factor, prin intermediul franceza facteur (se eccentuează factor și factor, pentru sensul 2); factorie, substantiv feminin (agenție), din sp. factotum, substantiv masculin, din lat., prin intermediul franceza; factură, substantiv feminin, din franceza facture; factura, verb, din franceza facturer; facturier, substantiv neutru, din franceza facturier.

9 * Cuvantul cu diacritice: face
Cuvantul fara diacritice: face

Definitie: face, fac verb I. v.t. (eufem. – d. bărbați) a avea un contact sexual. II v.r. a se îmbăta. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)