Fain -ă
Definitie, sens si explicatie
1Fain, -ă, faini, -e, adjectiv (Reg. si familiar) Care este de foarte buna calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din limba germana Fein.
2Fain, -ă adjectiv (familiar) fin, foarte bun. ♢ ales, minunat. (< limba germana fein)
3Fain adjectiv m., plural faini; f. singular faina, plural faine
4Fain -a ( -i, -e) fam.
Care are calitati deosebite; foarte bun. /<germ. fein
Care are calitati deosebite; foarte bun. /<germ. fein
5Fain, -ă adjectiv Fin, foarte bun. ♦ Ales, minunat. [< limba germana fein].
6Fain (faina), adjectiv – Fin, distins, pretios.
Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; Dar; dupa Galdi, Dict., 176, prin intermediul mag.).
Curent in Trans., considerat vulgar in Muntenia
Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; Dar; dupa Galdi, Dict., 176, prin intermediul mag.).
Curent in Trans., considerat vulgar in Muntenia