Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Făină

1 * Cuvantul cu diacritice: făínă
Cuvantul fara diacritice: faina

Definitie: FĂINĂ, (2) făinuri, substantiv feminin 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație. ♢ Expresie Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situația, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. ♢ Făină animală = produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etcetera, sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. Făină de pește = produs sub formă de pulbere obținut din pești inferiori și necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de pește, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etcetera Făină de oase = pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor și folosită ca supliment valoros în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. – Limba Latina farina.

2 * Cuvantul cu diacritice: făínă
Cuvantul fara diacritice: faina

Definitie: făină substantiv feminin, g.-d. art. făinii; (sorturi) plural făinuri

3 * Cuvantul cu diacritice: făínă
Cuvantul fara diacritice: faina

Definitie: FĂINĂ f. 1) Pulbere obținută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentație. - de grâu. - de porumb. 2) Substanță sau material transformat prin măcinare în pulbere. - de pește. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] limba latina farina

4 * Cuvantul cu diacritice: făínă făínuri
Cuvantul fara diacritice: faina

Definitie: făină (făinuri), substantiv feminin – Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale. – Varianta (învechit) fărină, (Banat) fănină. Mr., megl. fărină, istr. farirę. Limba Latina farῑna (Pușcariu 572; REW 3197; Candrea, Elements, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de varianta, rezultat al asimilării r-n › n-n și al disimilării corespunzătoare; conform vegl. faraina, limba italiana farina, prov. farina, franceza farine, sp. harina, port. farinha. Derivat faina, verb (a acoperi cu făină); făinar, substantiv masculin (fabricant sau vînzător de făină), care, după Pușcariu 573 ar fi reprezentant direct al limba latina farῑnarius, ipoteză abandonată în DAR; făinar, substantiv neutru (ladă sau depozit de făină); făinăreasă, substantiv feminin (făinar); făinărie, substantiv feminin (magazin de făină); făineală, substantiv feminin (dare prin făină; sulemenire; bătaie); făinos, adjectiv (ca făina), care, după Pușcariu 574 și DAR provine direct din limba latina farinosus; făinoșa, verb reflexiv (a deveni făinos; a se pudra, a se sulemeni); înfăina (var. înfăinoșa), verb (a da prin făină; a pudra; a bate).