Făină
Definitie, sens si explicatie
1Făină, (2) fainuri, substantiv feminin
1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ♢ Expresie Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost.
2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ♢ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etcetera, sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor.
Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etcetera Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Limba Latina Farina.
1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ♢ Expresie Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost.
2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ♢ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etcetera, sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor.
Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etcetera Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Limba Latina Farina.
2Faina substantiv feminin, g.-d. art. fainii; (sorturi) plural fainuri
3Făină f. 1) Pulbere obtinuta din grau sau din alte boabe de cereale macinate, folosita in alimentatie. - de grau. - de porumb. 2) Substanta sau material transformat prin macinare in pulbere. - de peste. [G.-d. Fainii; Sil. Fa-i-] /<lat. farina
4Faina (fainuri), substantiv feminin – Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale. – Varianta (invechit) farina, (Banat) fanina.
Mr., megl. farina, istr. farirę.
Limba Latina farῑna (Puscariu 572; Rew 3197; Candrea, Élements, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; Dar), prin intermediul fazelor atestate de varianta, rezultat al asimilarii r-n › n-n si al disimilarii corespunzatoare; conform vegl. faraina, limba italiana farina, prov. farina, franceza farine, sp. harina, port. farinha.
Derivat faina, verb (a acoperi cu faina); fainar, substantiv masculin (fabricant sau vinzator de faina), care, dupa Puscariu 573 ar fi reprezentant direct al limba latina farῑnarius, ipoteza abandonata in Dar; fainar, substantiv neutru (lada sau depozit de faina); fainareasa, substantiv feminin (fainar); fainarie, substantiv feminin (magazin de faina); faineala, substantiv feminin (dare prin faina; sulemenire; bataie); fainos, adjectiv (ca faina), care, dupa Puscariu 574 si Dar provine direct din limba latina farinosus; fainosa, verb reflexiv (a deveni fainos; a se pudra, a se sulemeni); infaina (var. infainosa), verb (a da prin faina; a pudra; a bate).
Mr., megl. farina, istr. farirę.
Limba Latina farῑna (Puscariu 572; Rew 3197; Candrea, Élements, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; Dar), prin intermediul fazelor atestate de varianta, rezultat al asimilarii r-n › n-n si al disimilarii corespunzatoare; conform vegl. faraina, limba italiana farina, prov. farina, franceza farine, sp. harina, port. farinha.
Derivat faina, verb (a acoperi cu faina); fainar, substantiv masculin (fabricant sau vinzator de faina), care, dupa Puscariu 573 ar fi reprezentant direct al limba latina farῑnarius, ipoteza abandonata in Dar; fainar, substantiv neutru (lada sau depozit de faina); fainareasa, substantiv feminin (fainar); fainarie, substantiv feminin (magazin de faina); faineala, substantiv feminin (dare prin faina; sulemenire; bataie); fainos, adjectiv (ca faina), care, dupa Puscariu 574 si Dar provine direct din limba latina farinosus; fainosa, verb reflexiv (a deveni fainos; a se pudra, a se sulemeni); infaina (var. infainosa), verb (a da prin faina; a pudra; a bate).