Definitie Falcă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FalcĂ, falci, substantiv feminin
1. Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibula. ♢ Expresie Cu o falca in cer si (cu) alta (sau una) in pamant = A) (in basme) cu gura enorma, larg deschisa pentru a inghiti tot ce-i iese in cale; B) foarte furios, gata sa se certe cu violenta. ♦ Partea inferioara a obrazului. ♦ (La insecte) Maxila.
2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei masini, care serveste la prinderea unui obiect, a unui material etcetera, la sfaramarea ori deformarea unui material etcetera – Refacut din Falci (plural cuvant invechit al lui falce < limba latina Falx, -cis).

Varianta definitie 2: FalcĂ substantiv (ANATOMIE)
1. verifica cuvantul: maxilar.
2. verifica cuvantul: mandibula.
3. verifica cuvantul: maxila.

Varianta definitie 3: Falca substantiv feminin, g.-d. art. falcii; plural falci

Varianta definitie 4: FalcĂ falci f. 1) Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; maxilar. -a de sus. -a de jos. ♢ Cu o - in cer si (cu) alta in pamant a) cu gura larg deschisa; b) cuprins de manie; foarte furios. 2) Fiecare dintre cele doua parti inferioare ale obrajilor. 3) Element al unui dispozitiv sau al unei masini cu ajutorul caruia se prinde sau se strange un obiect. [G.-D. Falcii] /<lat. falx, -cis

Varianta definitie 5: Falca (fắlci), substantiv feminin –
1. Mandibula. –
2. Obraz, fata. –
3. Menghina. –
4. Brat al loitrei carutei. –
5. Talpa la sanie. – Mr., megl. falca.
Limba Latina falx, falcem „secera”.
Rezultatul normal, falce (conform limba italiana falce, prov. faus, franceza faux, cat. falx, fals, sp. falce, hoz, port. fouce) s-a pastrat numai cu sensul limba latina med. falcata (Mold., suprafata egala cu 14323 m2); este insa evident ca trebuie sa fi circulat si in trecut, cu sensul de „secera”.
Schimbarea semantica de la „secera” la „falca” se explica prin forma caracteristica a mandibulei (conform sard. cavanu „mandibula”, cavana „secera”); dar aceasta schimbare apare numai in rom. si in limba albaneza fëljkinë ‹ *falcinea.
Diferentierea fonetica intre falce si falca se explica in general plecindu-se de la un limba latina *falca pentru ultima forma (Puscariu 575; Candrea-Dens., 542; Densusianu, GS, II, 315; REW 3175; DAR), conform si rezultatul prov. falco „buca”; este insa posibil si sa fie vorba de un sing. reconstituit pe baza plural falci ‹ falce.
Derivat lui falce din mag. falka „bucata” (Dumke, Jb., XIX, 76) nu este posibila, conform Draganu, Dacor., VII,
214. Derivat falcar, substantiv masculin (la ham, capetea); falcarita, substantiv feminin (tetanos), numit datorita contragerii musculare care il impiedica pe bolnav sa inchida gura; falcata, substantiv feminin (planta, Dorycnium herbaceum); falcau, substantiv masculin (laudaros), incrucisare a lui falca cu fulau ‹ *falau; falcea, substantiv feminin (talpa de sanie; stinghii de lemn ce leaga scindurele care formeaza fundul carului; la razboiul de tesut, cele doua brate ale vatalelor; la car, piesa a piscului; la melita, cele doua scindurele in care intra melita; brat lateral la afetul tunului); falcer, substantiv masculin (Mold., cositor care lucreaza in acord), de la falce; falcos, adjectiv (cu falci mari; mincau); falcuta, substantiv feminin (stinghie de pe fundul carului). – Din rom. provin rut. falĭča „masura de suprafata” si falĭčarĭ „muncitor” (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 404).