Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Falcă

1 * Cuvantul cu diacritice: fálcă
Cuvantul fara diacritice: falca

Definitie: FALCĂ, fălci, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă. ♢ Expresie Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență. ♦ Partea inferioară a obrazului. ♦ (La insecte) Maxilă. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etcetera, la sfărâmarea ori deformarea unui material etcetera – Refăcut din fălci (plural cuvant invechit al lui falce < limba latina falx, -cis).

2 * Cuvantul cu diacritice: fálcă
Cuvantul fara diacritice: falca

Definitie: FALCĂ substantiv (ANATOMIE) 1. verifica cuvantul: maxilar. 2. verifica cuvantul: mandibulă. 3. verifica cuvantul: maxilă.

3 * Cuvantul cu diacritice: fálcă
Cuvantul fara diacritice: falca

Definitie: falcă substantiv feminin, g.-d. art. fălcii; plural fălci

4 * Cuvantul cu diacritice: fálcă fălci
Cuvantul fara diacritice: falca

Definitie: FALCĂ fălci f. 1) Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; maxilar. -a de sus. -a de jos. ♢ Cu o - în cer și (cu) alta în pământ a) cu gura larg deschisă; b) cuprins de mânie; foarte furios. 2) Fiecare dintre cele două părți inferioare ale obrajilor. 3) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini cu ajutorul căruia se prinde sau se strânge un obiect. [G.-D. fălcii] limba latina falx, -cis

5 * Cuvantul cu diacritice: fálcă fắlci
Cuvantul fara diacritice: falca

Definitie: falcă (falci), substantiv feminin – 1. Mandibulă. – 2. Obraz, față. – 3. Menghină. – 4. Braț al loitrei căruței. – 5. Talpă la sanie. – Mr., megl. falcă. Limba Latina falx, falcem „seceră”. Rezultatul normal, falce (conform limba italiana falce, prov. faus, franceza faux, cat. falx, fals, sp. falce, hoz, port. fouce) s-a păstrat numai cu sensul limba latina med. falcata (Mold., suprafață egală cu 14323 m2); este însă evident că trebuie să fi circulat și în trecut, cu sensul de „seceră”. Schimbarea semantică de la „seceră” la „falcă” se explică prin forma caracteristică a mandibulei (conform sard. cavanu „mandibulă”, cavana „seceră”); dar această schimbare apare numai în rom. și în limba albaneza fëljkinë ‹ falcinea. Diferențierea fonetică între falce și falcă se explică în general plecîndu-se de la un limba latina falca pentru ultima formă (Pușcariu 575; Candrea-Dens., 542; Densusianu, GS, II, 315; REW 3175; DAR), conform și rezultatul prov. falco „bucă”; este însă posibil și să fie vorba de un sing. reconstituit pe baza plural fălci ‹ falce. Derivat lui falce din mag. falka „bucată” (Dumke, Jb., XIX, 76) nu este posibilă, conform Drăganu, Dacor., VII, 214. Derivat fălcar, substantiv masculin (la ham, căpețea); fălcăriță, substantiv feminin (tetanos), numit datorită contragerii musculare care îl împiedică pe bolnav să închidă gura; fălcată, substantiv feminin (plantă, Dorycnium herbaceum); fălcău, substantiv masculin (lăudăros), încrucișare a lui falcă cu fulău ‹ fălău; fălcea, substantiv feminin (talpă de sanie; stinghii de lemn ce leagă scîndurele care formează fundul carului; la războiul de țesut, cele două brațe ale vatalelor; la car, piesă a piscului; la meliță, cele două scîndurele în care intră melița; braț lateral la afetul tunului); fălcer, substantiv masculin (Mold., cositor care lucrează în acord), de la falce; fălcos, adjectiv (cu fălci mari; mîncău); fălcuță, substantiv feminin (stinghie de pe fundul carului). – Din rom. provin rut. falĭča „măsură de suprafață” și falĭčarĭ „muncitor” (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 404).