Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fală

1 * Cuvantul cu diacritice: fálă
Cuvantul fara diacritice: fala

Definitie: FALĂ substantiv feminin 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ♢ Locutiune verb (Popular) A-i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreție; pompă². 4. Glorie, faimă, renume. – Din limba slava (veche) hvala.

2 * Cuvantul cu diacritice: fală
Cuvantul fara diacritice: fala

Definitie: Fală antonim: modestie, simplețe

3 * Cuvantul cu diacritice: fálă
Cuvantul fara diacritice: fala

Definitie: FALĂ substantiv verifica cuvantul: paradă, pompă.

4 * Cuvantul cu diacritice: fálă
Cuvantul fara diacritice: fala

Definitie: FALĂ substantiv 1. verifica cuvantul: îngâmfare. 2. (concretizat) glorie, mândrie. (El e - țării noastre.)

5 * Cuvantul cu diacritice: fálă
Cuvantul fara diacritice: fala

Definitie: fală substantiv feminin, g.-d. art. falei

6 * Cuvantul cu diacritice: fálă
Cuvantul fara diacritice: fala

Definitie: FALĂ f. 1) Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; mândrie; măreție; semeție; îngâmfare; înfumurare. 2) cuvant invechit Manifestare publică sărbătorească. limba slava (veche) hvala

7 * Cuvantul cu diacritice: fálă
Cuvantul fara diacritice: fala

Definitie: fală substantiv feminin – 1. Glorie. – 2. Pompă, fast, strălucire. – 3. Splendoare, măreție. – 4. Mîndrie, îngîmfare, trufie. – Varianta (învechit hvală, hfală). – Megl. falbă. Sl. chvala (Cihac, II, 107; Miklosich, Slaw. Elem., 51), conform bf. fal(ba), limba sarba: fala. În megl. direct din bulgara Secolul XVII. – Derivat făleț, adjectiv (mîndru, trufaș), conform limba slava (veche) hvalĭcĭ, cuvant invechit și în Trans. de Vest; făli, verb (învechit, a slăvi; reflexiv, a se lăuda, a se mîndri), din limba slava (veche) hvaliti, conform limba sarba: faliti, bulgara falim; fălie, substantiv feminin (învechit, fast, pompă; cuvant invechit, orgoliu); falnic, adjectiv (glorios; fastuos, magnific; mîndru, trufaș); fălnicie, substantiv feminin (orgoliu, vanitate); fălos, adjectiv (fastuos; orgolios, mîndru; încrezut); făloși, verb reflexiv (a se lăuda); făloșenie, substantiv feminin (lăudăroșenie); fulău, substantiv masculin (lăudăros, fanfaron; romaniță-puturoasă, Anthemis cotula), de la făli cu -ău, ca mîncău, țingău, fugău, etcetera (după Tiktin, din mag. falo „mîncău”; după Lacea, Dacor., V, 399, din mag. full „ureche”; DAR îl consideră necunoscut). Conform: pohvală.