Fală
Definitie, sens si explicatie
1Fală substantiv feminin
1. Trufie, ingamfare; orgoliu.
2. Motiv de a se mandri cu ceva sau cu cineva; mandrie. ♢ Locutiune verb (Popular) A-i fi cuiva fala (cu cineva sau cu ceva) = a se mandri (cu cineva sau cu ceva).
3. Stralucire, maretie; pompa2.
4. Glorie, faima, renume. – Din limba slava (veche) Hvala.
1. Trufie, ingamfare; orgoliu.
2. Motiv de a se mandri cu ceva sau cu cineva; mandrie. ♢ Locutiune verb (Popular) A-i fi cuiva fala (cu cineva sau cu ceva) = a se mandri (cu cineva sau cu ceva).
3. Stralucire, maretie; pompa2.
4. Glorie, faima, renume. – Din limba slava (veche) Hvala.
2Fala antonim: modestie, simplete
3Fală substantiv verifica cuvantul: parada, pompa.
4Fală substantiv
1. verifica cuvantul: ingamfare.
2. (concretizat) glorie, mandrie. (El e - tarii noastre.)
1. verifica cuvantul: ingamfare.
2. (concretizat) glorie, mandrie. (El e - tarii noastre.)
5Fala substantiv feminin, g.-d. art. falei
6Fală f. 1) Atitudine de superioritate nejustificata fata de altii; mandrie; maretie; semetie; ingamfare; infumurare. 2) cuvant invechit Manifestare publica sarbatoreasca. /<sl. hvala
7Fala substantiv feminin –
1. Glorie. –
2. Pompa, fast, stralucire. –
3. Splendoare, maretie. –
4. Mindrie, ingimfare, trufie. – Varianta (invechit hvala, hfala). – Megl. falba.
Sl. chvala (Cihac, Ii, 107; Miklosich, Slaw.
Elem., 51), conform bf. fal(ba), limba sarba: fala.
În megl. direct din bulgara Secolul Xvii. – Derivat falet, adjectiv (mindru, trufas), conform limba slava (veche) hvalĭcĭ, cuvant invechit si in Trans. de Vest; fali, verb (invechit, a slavi; reflexiv, a se lauda, a se mindri), din limba slava (veche) hvaliti, conform limba sarba: faliti, bulgara falim; falie, substantiv feminin (invechit, fast, pompa; cuvant invechit, orgoliu); falnic, adjectiv (glorios; fastuos, magnific; mindru, trufas); falnicie, substantiv feminin (orgoliu, vanitate); falos, adjectiv (fastuos; orgolios, mindru; increzut); falosi, verb reflexiv (a se lauda); falosenie, substantiv feminin (laudarosenie); fulau, substantiv masculin (laudaros, fanfaron; romanita-puturoasa, Anthemis cotula), de la fali cu -au, ca mincau, tingau, fugau, etcetera (dupa Tiktin, din mag. falo „mincau”; dupa Lacea, Dacor., V, 399, din mag. füll „ureche”; Dar il considera necunoscut).
Conform: pohvala.
1. Glorie. –
2. Pompa, fast, stralucire. –
3. Splendoare, maretie. –
4. Mindrie, ingimfare, trufie. – Varianta (invechit hvala, hfala). – Megl. falba.
Sl. chvala (Cihac, Ii, 107; Miklosich, Slaw.
Elem., 51), conform bf. fal(ba), limba sarba: fala.
În megl. direct din bulgara Secolul Xvii. – Derivat falet, adjectiv (mindru, trufas), conform limba slava (veche) hvalĭcĭ, cuvant invechit si in Trans. de Vest; fali, verb (invechit, a slavi; reflexiv, a se lauda, a se mindri), din limba slava (veche) hvaliti, conform limba sarba: faliti, bulgara falim; falie, substantiv feminin (invechit, fast, pompa; cuvant invechit, orgoliu); falnic, adjectiv (glorios; fastuos, magnific; mindru, trufas); falnicie, substantiv feminin (orgoliu, vanitate); falos, adjectiv (fastuos; orgolios, mindru; increzut); falosi, verb reflexiv (a se lauda); falosenie, substantiv feminin (laudarosenie); fulau, substantiv masculin (laudaros, fanfaron; romanita-puturoasa, Anthemis cotula), de la fali cu -au, ca mincau, tingau, fugau, etcetera (dupa Tiktin, din mag. falo „mincau”; dupa Lacea, Dacor., V, 399, din mag. füll „ureche”; Dar il considera necunoscut).
Conform: pohvala.