Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Farf

1 * Cuvantul cu diacritice: farf-
Cuvantul fara diacritice: farf

Definitie: farf- – Rădăcină expresivă, bazată pe consonanța f-r-f (și la formele fîrf-, forf-), și care pare a evoca ideea de a bolborosi, conform fîlfîi. Conform: Iordan, BF, II, 190. Derivat fîrfăli, verb reflexiv (Banat, a se lăuda, a se fuduli); fîrfală, substantiv masculin (persoană inconstantă); fîrfînatic, adjectiv (flecar); farfasit, adjectiv (pungaș, haimana, golan; bîlbîit); farfazoane, substantiv feminin plural (fasoane, nazuri); farfuză, substantiv feminin (femeie nerușinată), conform Iordan, BF, VII, 255; firfiriu, adjectiv (coate-goale, pîrlit), pare încrucișat cu pirpiriu (după Cihac, II, 499 din mag. fityfirity „golan”); firfiric, substantiv masculin (mică de argint), datorită micimii sale, conform firfirică, substantiv masculin (sărac, nevoiaș; aiurit, trăznit), după Roesler, 47, din limba turca: ferferet „ușurătate”; după Cihac, II, 108, din pol. firka „monedă” de 4 groși, și aceasta din limba germana vier; după Capidan, în DAR, în loc de firfenic, și acesta din limba germana vier Pfennig(e); după Scriban, din limba turca: firfiri „purpuriu”, sau din limba germana funfer „a cîte cinci”, sau din limba germana Pfifferling „ciupercă”); filfizon, substantiv masculin (tînăr neserios), pentru al cărui sufix conform farfazoane (după Candrea și DAR, de la refrenul cîntecului revoluționar La Carmagnole: vive le son, ipoteză cu totul absurdă; după Scriban, în legătură cu filosof); foarfă (var. forfoandă), adjectiv (prost îmbrăcat; flecar); forfodii, substantiv feminin (Trans. de Nord, minciuni); forfoi, substantiv neutru (Trans., fast, pompă); înforfoia (var. înforfoca), verb (Trans., a găti, a dichisi), conform fîrfăli; forfoti (var. folfoti, fîlfoti, forfăi, forcoti), verb (a fierbe; a mișuna; a pălăvrăgi; a umbla mult); forfota (var. forfa, fîlfota), adverb (repede, în mare vînzoleală); forfoteală (var. forcoteală), substantiv feminin (vînzoleală, foială; zarvă), conform ALR, II, 20 și Iordan, BF, II, 191. Fîrlifus, substantiv masculin (persoană slabă, mofturoasă sau lăudăroasă), face parte din aceeași familie expresivă (după Tiktin, din limba germana Firlefanz „om desfrînat”; după Bogrea, Dacor., I, 276, din limba turca: feilesuf „filosof”). Derivat acestei rădăcini se confundă ușor cu cei ai lui fîlf-. Conform: și fof-.