Farfara
Definitie, sens si explicatie
1Farfara, farfarale, substantiv feminin (Familiar si peior.) Flecar, palavragiu; persoana care duce vorba de colo-colo, care deformeaza continutul spuselor cuiva si le transmite astfel altora. – Din limba turca: Farfara.
2Farfara s., adjectiv verifica cuvantul: clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vor-baret.
3Farfara substantiv feminin, art. farfaraua, g.-d. art. farfaralei; plural farfarale
4Farfara -le f. rar Persoana care poarta zvonuri, denaturandu-le. /< limba turca farfara
5Farfara2, adverb (popular cuvant invechit) incoace si incolo, brambura; in expresie a umbla farfara = a umbla brambura.
6Farfara adjectiv – Guraliv, flecar, palavragiu. – Mr. farfara.
Limba Turca: farfara, din arab. farfar (seineanu, Ii, 168; Rew 3194; Lokotsch 589), in parte prin intermediul limba neogreaca: φαρφαρᾶς, conform bulgara farfara.
Apartin aceluiasi radical fanfara, substantiv feminin, din franceza fanfare si fanfaron, adjectiv , din franceza fanfaron, conform mr. fanfaron, din limba italiana
Limba Turca: farfara, din arab. farfar (seineanu, Ii, 168; Rew 3194; Lokotsch 589), in parte prin intermediul limba neogreaca: φαρφαρᾶς, conform bulgara farfara.
Apartin aceluiasi radical fanfara, substantiv feminin, din franceza fanfare si fanfaron, adjectiv , din franceza fanfaron, conform mr. fanfaron, din limba italiana
7Farfara, farfarale substantiv feminin (peior.)
1. flecar, palavragiu.
2. persoana neserioasa in al carui cuvant nu poti avea incredere. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. flecar, palavragiu.
2. persoana neserioasa in al carui cuvant nu poti avea incredere. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)