Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fecior

1 * Cuvantul cu diacritice: feciór
Cuvantul fara diacritice: fecior

Definitie: FECIOR, feciori, substantiv masculin 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ♢ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Varianta: (regional) ficior substantiv masculin] – Limba Latina fetiolus sau din făt + sufix -ior.

2 * Cuvantul cu diacritice: feciór
Cuvantul fara diacritice: fecior

Definitie: FECIOR substantiv 1. verifica cuvantul: fiu. 2. verifica cuvantul: flăcău. 3. verifica cuvantul: valet.

3 * Cuvantul cu diacritice: feciór
Cuvantul fara diacritice: fecior

Definitie: fecior substantiv masculin, plural feciori

4 * Cuvantul cu diacritice: feciór -i
Cuvantul fara diacritice: fecior

Definitie: FECIOR -i m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu părinții săi; fiu; băiat. ♢ - de lele copil din flori. 2) Tânăr neînsurat; flăcău; cavaler. 3) cuvant invechit Servitor la curțile boierești; valet; lacheu. limba latina fetiolus

5 * Cuvantul cu diacritice: feciór fecióri
Cuvantul fara diacritice: fecior

Definitie: fecior (feciori), substantiv masculin – 1. (Înv.) Copil. – 2. Băiat, tînăr, flăcău. – 3. Servitor, valet. – Mr., megl. fițor, istr. fețor. Limba Latina fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Pușcariu 593; Candrea-Dens., 561; REW 3273; DAR), sau mai probabil der. internă de la făt › fetcior sau fetșor. Folosirea sa este generală, conform ALR, 187. – Derivat fecioară, substantiv feminin (fată virgină), istr. fețǫre (după Pușcariu 594 și DAR, din limba latina fĕtĭola); feciorandru, substantiv masculin (flăcău); feciorariță, substantiv feminin (rar, Trans., fată bărbătoasă); feciorelnic, adjectiv (virginal); fecioresc, adjectiv (virginal; Trans., propriu băieților); feciorește, adverb (în mod feciorelnic); feciori, verb (învechit, a trăi în mod cast; Trans., a duce viață de copil); feciorică, substantiv feminin (plantă, Herniaria glabra); feciorie, substantiv feminin (virginitate; Trans., tinerețe); feciorime, substantiv feminin (Trans., mulțime de feciori); desfeciori, verb (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin limba albaneza fičor (Jokl, RF, II, 246), bulgara fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407).