Definitie Fecior - Ce inseamna si explicatie

1: Fecior, feciori, substantiv masculin
1. Fiu; baiat (in raport cu parintii sai).
2. Barbat tanar, neinsurat; flacau.
3. Servitor la casele boieresti; valet, camerier, lacheu. ♢ Fecior boieresc = slujbas pe mosia unui boier, care supraveghea munca la camp; vataf, ispravnicel, logofat. [Varianta: (regional) Ficior substantiv masculin] – Limba Latina *fetiolus sau din Fat + sufix -ior.

2: Fecior substantiv
1. verifica cuvantul: fiu.
2. verifica cuvantul: flacau.
3. verifica cuvantul: valet.

3: Fecior substantiv masculin, plural feciori

4: Fecior -i m. 1) Persoana de sex masculin luata in raport cu parintii sai; fiu; baiat. ♢ - de lele copil din flori. 2) Tanar neinsurat; flacau; cavaler. 3) cuvant invechit Servitor la curtile boieresti; valet; lacheu. /<lat. fetiolus

5: Fecior (feciori), substantiv masculin –
1. (Înv.) Copil. –
2. Baiat, tinar, flacau. –
3. Servitor, valet. – Mr., megl. fitor, istr. fetor.
Limba Latina *fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Puscariu 593; Candrea-dens., 561; Rew 3273; Dar), sau mai probabil der. interna de la fat › *fetcior sau *fetsor.
Folosirea sa este generala, conform Alr,
187. – Derivat fecioara, substantiv feminin (fata virgina), istr. fetǫre (dupa Puscariu 594 si Dar, din limba latina *fĕtĭola); feciorandru, substantiv masculin (flacau); feciorarita, substantiv feminin (rar, Trans., fata barbatoasa); feciorelnic, adjectiv (virginal); fecioresc, adjectiv (virginal; Trans., propriu baietilor); fecioreste, adverb (in mod feciorelnic); feciori, verb (invechit, a trai in mod cast; Trans., a duce viata de copil); feciorica, substantiv feminin (planta, Herniaria glabra); feciorie, substantiv feminin (virginitate; Trans., tinerete); feciorime, substantiv feminin (Trans., multime de feciori); desfeciori, verb (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin limba albaneza fičor (Jokl, Rf, Ii, 246), bulgara fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407).