Ferice
Definitie, sens si explicatie
1Ferice adjectiv invar., substantiv feminin
1. Adjectiv invar. (Poetic) Fericit. ♢ Expresie Ferice de mine (sau de tine etcetera)! = ce fericit sunt (sau esti etcetera)!
2. S.f. (Înv.) Fericire. ♢ Expresie A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Limba Latina Felix, -icis.
1. Adjectiv invar. (Poetic) Fericit. ♢ Expresie Ferice de mine (sau de tine etcetera)! = ce fericit sunt (sau esti etcetera)!
2. S.f. (Înv.) Fericire. ♢ Expresie A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Limba Latina Felix, -icis.
2Ferice antonim: neferice
3Ferice substantiv verifica cuvantul: aglica, fericire.
4Ferice adjectiv invar. verifica cuvantul: fericit.
5Ferice interjectie verifica cuvantul: noroc!
6Ferice adjectiv invar.
7Ferice substantiv feminin, art. fericea
8Ferice adjectiv invar. poet. verifica cuvantul: Fericit. ♢ - de mine! Ce fericit sunt! /<lat. felix, -cis
9Ferice adjectiv –
1. Multumit sufleteste, plin de bucurie. –
2. (S.f.) Fericire, multumire sufleteasca.
Limba Latina Fēlῑcem (Puscariu 599; Candrea-dens., 579; Rew 3236; Dar).
Formele limba italiana felice, sp. feliz sint neol.
Este cuvint usor cuvant invechit, care inlocuieste incetul cu incetul der. fericit. – Derivat ferica, verb (a face fericit), pe care Candrea-dens., 580 il deriva de la un limba latina *fēlῑcāre; fericaciune, substantiv feminin (invechit, fericire); fericat, adjectiv (invechit, fericit); ferici, verb (a face fericit; cuvant invechit, a felicita); fericie, substantiv feminin (invechit, fericire); fericire, substantiv feminin (multumire sufleteasca, intensa si deplina); fericit, adjectiv (care se afla intr-o stare de multumire sulfeteasca intensa si deplina; primul grad de sfintenie acordat cuiva); fericitor, adjectiv (care umple de fericire); nefericit, adjectiv (care nu este fericit); nefericire, substantiv feminin (nenorocire, nemultumire).
Derivat lui a ferici plecindu-se de la ferice pare normala; astfel incit nu se intelege incercarea lui Puscariu, Dacor., Iii, 679, de a pleca de la un limba latina *fēlῑcĭcāre putin probabil, conform Rew 3234b.
1. Multumit sufleteste, plin de bucurie. –
2. (S.f.) Fericire, multumire sufleteasca.
Limba Latina Fēlῑcem (Puscariu 599; Candrea-dens., 579; Rew 3236; Dar).
Formele limba italiana felice, sp. feliz sint neol.
Este cuvint usor cuvant invechit, care inlocuieste incetul cu incetul der. fericit. – Derivat ferica, verb (a face fericit), pe care Candrea-dens., 580 il deriva de la un limba latina *fēlῑcāre; fericaciune, substantiv feminin (invechit, fericire); fericat, adjectiv (invechit, fericit); ferici, verb (a face fericit; cuvant invechit, a felicita); fericie, substantiv feminin (invechit, fericire); fericire, substantiv feminin (multumire sufleteasca, intensa si deplina); fericit, adjectiv (care se afla intr-o stare de multumire sulfeteasca intensa si deplina; primul grad de sfintenie acordat cuiva); fericitor, adjectiv (care umple de fericire); nefericit, adjectiv (care nu este fericit); nefericire, substantiv feminin (nenorocire, nemultumire).
Derivat lui a ferici plecindu-se de la ferice pare normala; astfel incit nu se intelege incercarea lui Puscariu, Dacor., Iii, 679, de a pleca de la un limba latina *fēlῑcĭcāre putin probabil, conform Rew 3234b.