Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ferice

1 * Cuvantul cu diacritice: feríce
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: FERICE adjectiv invar., substantiv feminin 1. Adjectiv invar. (Poetic) Fericit. ♢ Expresie Ferice de mine (sau de tine etcetera) = ce fericit sunt (sau ești etcetera) 2. S.f. (Înv.) Fericire. ♢ Expresie A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Limba Latina felix, -icis.

2 * Cuvantul cu diacritice: ferice
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: Ferice antonim: neferice

3 * Cuvantul cu diacritice: feríce
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: FERICE substantiv verifica cuvantul: aglică, fericire.

4 * Cuvantul cu diacritice: feríce
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: FERICE adjectiv invar. verifica cuvantul: fericit.

5 * Cuvantul cu diacritice: feríce
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: FERICE interjectie verifica cuvantul: noroc

6 * Cuvantul cu diacritice: feríce
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: ferice adjectiv invar.

7 * Cuvantul cu diacritice: feríce
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: ferice substantiv feminin, art. fericea

8 * Cuvantul cu diacritice: feríce
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: FERICE adjectiv invar. poet. verifica cuvantul: FERICIT. ♢ - de mine Ce fericit sunt limba latina felix, -cis

9 * Cuvantul cu diacritice: feríce
Cuvantul fara diacritice: ferice

Definitie: ferice adjectiv – 1. Mulțumit sufletește, plin de bucurie. – 2. (S.f.) Fericire, mulțumire sufletească. Limba Latina Fēlῑcem (Pușcariu 599; Candrea-Dens., 579; REW 3236; DAR). Formele limba italiana felice, sp. feliz sînt neol. Este cuvînt ușor cuvant invechit, care înlocuiește încetul cu încetul der. fericit. – Derivat ferica, verb (a face fericit), pe care Candrea-Dens., 580 îl derivă de la un limba latina fēlῑcāre; fericăciune, substantiv feminin (învechit, fericire); fericat, adjectiv (învechit, fericit); ferici, verb (a face fericit; cuvant invechit, a felicita); fericie, substantiv feminin (învechit, fericire); fericire, substantiv feminin (mulțumire sufletească, intensă și deplină); fericit, adjectiv (care se află într-o stare de mulțumire sulfetească intensă și deplină; primul grad de sfințenie acordat cuiva); fericitor, adjectiv (care umple de fericire); nefericit, adjectiv (care nu este fericit); nefericire, substantiv feminin (nenorocire, nemulțumire). Derivat lui a ferici plecîndu-se de la ferice pare normală; astfel încît nu se înțelege încercarea lui Pușcariu, Dacor., III, 679, de a pleca de la un limba latina fēlῑcĭcāre puțin probabil, conform REW 3234b.