Fericire
Definitie, sens si explicatie
1Fericire, fericiri, substantiv feminin Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. ♢ Locutiune adverb Din fericire = printr-un concurs de imprejurari favorabile. – Verifica cuvantul: Ferici.
2Fericire antonim: nefericire
3Fericire substantiv
1. (livresc) beatitudine, (invechit si popular) ferice, (invechit) fericie. (Stare de -.)
2. noroc, (popular) norocire. (A dat - peste el.)
1. (livresc) beatitudine, (invechit si popular) ferice, (invechit) fericie. (Stare de -.)
2. noroc, (popular) norocire. (A dat - peste el.)
4Fericire substantiv feminin, g.-d. art. fericirii; plural fericiri
5Fericire -i f. 1) Stare de multumire sufleteasca deplina. 2) Stare de satisfactie deplina. ♢ Din - datorita unei imprejurari favorabile. [Art. Fericirea; G.-d. Fericirii] /v. a ferici