Definitie Fi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FI, sunt, verb IV.
Intranzitiv A. (Verb predicativ)
1. A exista, a avea fiinta.
A fi sau a nu fi. ♢ Expresie De cand sunt (sau esti etcetera) = (in legatura cu o negatie) de cand ma aflu (sau te afli etcetera) pe lume, dintotdeauna; niciodata.
E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! sa zicem ca se poate! Treaca-mearga!.
2. A se afla, a se gasi intr-un anumit loc, la o anumita persoana.
Cine-i acolo? ♦ A-si avea originea, a se trage, a proveni.
De unde esti?
3. A trai, a vietui, a o duce; (despre lucruri, situatii, actiuni etcetera) a dura, a dainui, a tine.
Vechi obiceiuri care sunt si astazi. ♢ Expresie Cat e lumea si pamantul = totdeauna; (in constructii negative) niciodata. ♢ (Impers.; urmat de determinari temporale, fixeaza momentul unei actiuni, sugereaza trecerea timpului etcetera) Era intr-o seara.
E mult de atunci.
4. A se indeplini, a se intampla, a se petrece, a avea loc.
Mi-a spus cum a fost. ♢ Expresie ce-o fi, o fi exprima indiferenta, neputinta sau resemnarea cuiva in fata unei situatii.
Fie! = A) accept sa se faca asa cum sustii; B) merita, nu e pacat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-as crede)! Asa a fost sa fie = asa a trebuit sa se intample, era inevitabil ca lucrurile sa se petreaca in alt chip. (Familiar) Este? = nu-i asa (ca am dreptate, ca se confirma ceea ce spun) ?
5. A avea pretul...; a costa, a valora.
Cat sunt vinetele?
6. (În superstitii, ghicitori etcetera) A insemna, a prevesti, a fi semn ca...
Ce e cand ti se bate tampla? ♢ Expresie A nu fi bine (sau a buna) = a prevesti ceva rau. B. (Cu functie copulativa)
1. (formeaza, impreuna cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ♢ Expresie A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se gasi intr-o situatie prielnica, favorabila, a avea parte de liniste, de multumire.
A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (intr-o disputa).
2. (construit cu dativul; impreuna cu un nume predicativ, exprima o stare sau o actiune aratate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ♢ Expresie Ce mi-e (sau ti-e etcetera)... = ce importanta are, ce folos decurge din... (Familiar) Ți-o (sau i-o etcetera) fi = ajunge! destul!
3. (În constructii impersonale, cu subiectul logic in dativ; in legatura cu notiuni exprimand un sentiment, o senzatie, o stare sufleteasca) A simti.
Mi-a fost greu. ♢ Locutiune Vb.
A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i placea, a indragi, a iubi. ♢ Expresie Mi-e (sau ti-e etcetera) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propozitie secundara cu verbul la conjuctiv) imi pasa, imi vine (greu sau usor); port grija, sunt interesat. ♢ Expresie Mi-e (sau ti-e etcetera) ca... (sau sa nu...) = ma tem (sau te temi etcetera) ca... (sau sa nu...).
4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o notiune temporala) A urma (sa se faca), a trebui (sa se faca).
Cand a fost sa plece.
5. (De obicei impers.; la imperfect si urmat de un verb la conjunctiv) A avea putinta, posibilitatea, ocazia sa...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pana sa...
Era sa moara.
6. (Impers.; urmat de un suspin) A putea, a trebui, a considera ca este cazul sa..., a se cuveni.
E ceva de facut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, serveste la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formeaza timpuri compuse ale diatezei active).
1. (Cu viitorul I formeaza viitorul anterior) Voi fi terminat.
2. (Cu conditionalul prezent formeaza perfectul optativ-conditional) N-ar mai fi plecat.
3. (Cu conjunctivul prezent formeaza perfectul conjunctivului) Sa fi spus.
4. (Cu infinitivul formeaza perfectul infinitivului) Se poate lauda a fi invatat totul.
5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formeaza prezumtivul prezent si perfect) Sa se fi afland multi in lume? Iii. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, serveste la alcatuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prezent indicativ sunt (familiar si popular is, prescurtat -s), esti (pr. iesti), este (pr. ieste, prescurtat e, ii, i), suntem (acc. si: suntem); imperfect eram (pr. ieram); perf. substantiv fui (reg. fusei); m.m. ca perf. fusesem; conjunctiv sa fiu; imper. pers. 2 singular fii (negativ nu fi); part. fost] – Limba Latina Sum, *fui, *fire (= fieri).

Varianta definitie 2: A fi antonim: a lipsi

Varianta definitie 3: FI verb
1. verifica cuvantul: trai.
2. verifica cuvantul: dainui.
3. verifica cuvantul: afla.
4. a se afla, a se gasi, a sta. (Plicul este pe masa nedesfacut.)
5. a se afla, a figura, a se gasi, a se numara. (A fi printre invitati.)
6. verifica cuvantul: situa.
7. verifica cuvantul: locui.
8. verifica cuvantul: avea.
9. verifica cuvantul: constitui.
10. verifica cuvantul: insemna.
11. verifica cuvantul: intampla.
12. verifica cuvantul: proveni.
13. verifica cuvantul: trebui.
14. verifica cuvantul: costa.

Varianta definitie 4: Fi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural sunt, neacc. s-,-s, is, 2 singular esti [e- pronume ie-], 3 singular este [e- pronume ie-], neacc. e [pronume ie], i-, -i, ii, 1 plural suntem/suntem, 2 plural sunteti/sunteti, imperfect 1 singular si plural eram, 2 singular erai, 3 singular era, 2 plural erati, 3 plural erau [e- pronume ie-], perf. substantiv 1 singular fusei/fui, 1 plural fuseram/furam, m. m. c. perf. 1 singular fusesem, 1 plural fuseseram; conjunctie: prezent 1 singular fiu, 2 singular fii, 3 singular si plural fie; imper. 2 singular fii, neg. nu fi, plural fiti; ger. fiind; part. fost

Varianta definitie 5: A FI sunt intranzitiv I. (cu functie de verb predicativ) 1) A se afla in realitate; a avea fiinta; a fiinta; a exista. ♢ Este (sau E) Ceva (la mijloc) exista ceva neclar (la mijloc). Este cum este treaca-mearga. 2) A se afla de fata; a se gasi intr-o anumita situatie. Cartea este pe masa.
Am fost la lucru. ♢ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi in joc a se afla intr-o situatie critica. 3) A-si avea obarsia; a se trage; a proveni. De unde esti? 4) A se afla in viata; a trai; a vietui. El nu mai este. ♢ Cat vom fi si vom trai pana la sfarsitul vietii. 5) A avea loc; a se intampla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ♢ A fost odata ca nici odata formula cu care incep unele basme. 6) A avea o anumita valoare baneasca; a costa; a valora. Cat e kilogramul de mere? II. (cu functie de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic.
Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume in dativ si urmat de un determinativ) Mi-i foame.
Mi-a fost greu. ♢ A-i fi oarecum (a-i fi nu stiu cum) a nu indrazni; a se rusina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau De cineva) a indragi ceva (sau pe cineva). Iii. (cu functie de verb semiauxiliar) Era s-o pateasca.
Îi era a canta.
IV. (cu functie de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri si timpuri compuse) Copiii vor fi dormind.
Sa fi ramas. /<lat. sum, fui, fire

Varianta definitie 6: Fi2 (a -) verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural sunt, neacc. (popular) -s (mi-s, astia-s), (regional) is, 2 singular esti [e pronume ie], 3 singular este [e pronume ie], neacc. e [pronume ie], (familiar) -i (asta-i), (regional) ii, 1 plural suntem, 2 plural sunteti; imperfect 1 eram, 2 singular erai, 3 singular era, 2 plural erati, 3 plural erau [e pronume ie], perf. substantiv 1 singular fusei/fui, 1 plural fuseram/furam, m.m.c.p. 1 singular fusesem, 1 plural fuseseram; conjunctie: prezent 1 singular sa fiu, 2 singular sa fii, 3 sa fie; cond. prezent 3 ar fi / (in imprecatii) fir-ar; imper. 2 singular fii, neg. nu fi, plural (nu) fiti; ger. fiind (fi-ind); part. fost

Varianta definitie 7: Fi (sunt, fost), verb –
1. A fiinta. –
2. A sta. –
3. A se gasi, a se afla. –
4. A exista. –
5. A trai. –
6. (Despre starea vremii) A se face (frumos, frig etcetera). –
7. A dura, a se mentine. –
8. A fi de fata. –
9. A avea loc, a se tine. –
10. (Cu prep. cu) A fi adept. –
11. (Cu prep. de) A merita, a fi demn de. –
12. (Cu prep. a) A avea chef de. –
13. (Cu conjunctie: sa) A trebui, a fi nevoie.
14. (Cu inf.) A trebui.
Mr. escu, futa, h’ires megl. sam, fost, ire, istr. escu, fost, fi.
Limba Latina sum fui, al carui inf. esse a fost inlocuit de fiēri (Puscariu 597; Candrea-Dens., 581; REW 3288; DAR).
Conform: fiinta, firetic.
A pastrat forma cuvant invechit a optativului, in formulele de imprecatie fire-ai, fire-ar.
Comp. cu conjunctivul fie (conform limba italiana qualsisia, quando che sia); fiecare, pronume; fiece, adjectiv ; fiecine, pronume; fiecind, adverb ; fiecum, adverb ; fieunde, adverb (rar).
Fiindca, conjunctie: este un comp. de la ca cu gerunziul fiind.
Derivat fire, substantiv feminin (mod de a fi, caracter; natura; capacitate, creatie; cuvant invechit, menstruatie), al carui sens de „natura” nu a fost bine explicat (conform limba greaca (veche) φύσις „natura”, de la φύω „a creste”); fires (var. cuvant invechit hires), adjectiv (natural; originar, natural; real, autentic), cuvint cuvant invechit; firesc, adjectiv (natural); firesie, substantiv feminin (invechit, natura); fireste, adverb (in chip natural); nefiresc, adjectiv *care nu este firesc; artificial); fiitor, adjectiv (existent, viitor), creatie artificiala, cuvant invechit Fiinta, substantiv feminin (faptura; esenta, natural; prezenta; existenta), este un der. de la gerunziul fiind, cu sufix -inta, conform usurinta, cuviinta, cerinta, etcetera (Puscariu 610 si DAR, de la un limba latina *fientia, echivalent popular de la essentia, ipoteza plauzibila, dar nu si necesara). – Derivat fiinta, verb (a exista, a se afla); fiintesc, adjectiv (invechit, real); nefiinta, substantiv feminin (inexistenta); desfiinta, verb (a suprima, a reduce la nimic, a anula); infiinta, verb (a crea, a stabili, a funda; reflexiv, a aparea, a se produce; reflexiv, a se prezenta); infiintator, adjectiv (fondator).