Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fi

1 * Cuvantul cu diacritice: fi
Cuvantul fara diacritice: fi

Definitie: FI, sunt, verb IV. Intranzitiv A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ♢ Expresie De când sunt (sau ești etcetera) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etcetera) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie să zicem că se poate Treacă-meargă. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etcetera) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ♢ Expresie Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ♢ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etcetera) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ♢ Expresie ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat O fi = se poate, posibil (dar eu n-aș crede) Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Familiar) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun) ? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etcetera) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ♢ Expresie A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ♢ Expresie A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ♢ Expresie Ce mi-e (sau ți-e etcetera)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Familiar) Ți-o (sau i-o etcetera) fi = ajunge destul 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ♢ Locutiune Vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ♢ Expresie Mi-e (sau ți-e etcetera) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ♢ Expresie Mi-e (sau ți-e etcetera) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etcetera) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un suspin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prezent indicativ sunt (familiar și popular îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntem); imperfect eram (pr. ieram); perf. substantiv fui (reg. fusei); m.m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 singular fii (negativ nu fi); part. fost] – Limba Latina sum, fui, fire (= fieri).

2 * Cuvantul cu diacritice: a fi
Cuvantul fara diacritice: fi

Definitie: A fi antonim: a lipsi

3 * Cuvantul cu diacritice: fi
Cuvantul fara diacritice: fi

Definitie: FI verb 1. verifica cuvantul: trăi. 2. verifica cuvantul: dăinui. 3. verifica cuvantul: afla. 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul este pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (A fi printre invitați.) 6. verifica cuvantul: situa. 7. verifica cuvantul: locui. 8. verifica cuvantul: avea. 9. verifica cuvantul: constitui. 10. verifica cuvantul: însemna. 11. verifica cuvantul: întâmpla. 12. verifica cuvantul: proveni. 13. verifica cuvantul: trebui. 14. verifica cuvantul: costa.

4 * Cuvantul cu diacritice: fi
Cuvantul fara diacritice: fi

Definitie: fi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural sunt, neacc. s-,-s, îs, 2 singular ești [e- pronume ie-], 3 singular este [e- pronume ie-], neacc. e [pronume ie], i-, -i, îi, 1 plural suntem/suntem, 2 plural sunteți/sunteți, imperfect 1 singular și plural eram, 2 singular erai, 3 singular era, 2 plural erați, 3 plural erau [e- pronume ie-], perf. substantiv 1 singular fusei/fui, 1 plural fuserăm/furăm, m. m. c. perf. 1 singular fusesem, 1 plural fuseserăm; conjunctie: prezent 1 singular fiu, 2 singular fii, 3 singular și plural fie; imper. 2 singular fii, neg. nu fi, plural fiți; ger. fiind; part. fost

5 * Cuvantul cu diacritice: a fi sunt
Cuvantul fara diacritice: fi

Definitie: A FI sunt intranzitiv I. (cu funcție de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea ființă; a ființa; a exista. ♢ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de față; a se găsi într-o anumită situație. Cartea este pe masă. Am fost la lucru. ♢ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situație critică. 3) A-și avea obârșia; a se trage; a proveni. De unde ești? 4) A se afla în viață; a trăi; a viețui. El nu mai este. ♢ Cât vom fi și vom trăi până la sfârșitul vieții. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ♢ A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcție de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ și urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ♢ A-i fi oarecum (a-i fi nu știu cum) a nu îndrăzni; a se rușina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcție de verb semiauxiliar) Era s-o pățească. Îi era a cânta. IV. (cu funcție de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri și timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. limba latina sum, fui, fire

6 * Cuvantul cu diacritice: fi a -
Cuvantul fara diacritice: fi

Definitie: fi² (a -) verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural sunt, neacc. (popular) -s (mi-s, ăștia-s), (regional) îs, 2 singular ești [e pronume ie], 3 singular este [e pronume ie], neacc. e [pronume ie], (familiar) -i (ăsta-i), (regional) îi, 1 plural suntem, 2 plural sunteți; imperfect 1 eram, 2 singular erai, 3 singular era, 2 plural erați, 3 plural erau [e pronume ie], perf. substantiv 1 singular fusei/fui, 1 plural fuserăm/furăm, m.m.c.p. 1 singular fusesem, 1 plural fuseserăm; conjunctie: prezent 1 singular să fiu, 2 singular să fii, 3 să fie; cond. prezent 3 ar fi / (în imprecații) fir-ar; imper. 2 singular fii, neg. nu fi, plural (nu) fiți; ger. fiind (fi-ind); part. fost

7 * Cuvantul cu diacritice: fi sunt fost
Cuvantul fara diacritice: fi

Definitie: fi (sunt, fost), verb – 1. A ființa. – 2. A sta. – 3. A se găsi, a se afla. – 4. A exista. – 5. A trăi. – 6. (Despre starea vremii) A se face (frumos, frig etcetera). – 7. A dura, a se menține. – 8. A fi de față. – 9. A avea loc, a se ține. – 10. (Cu prep. cu) A fi adept. – 11. (Cu prep. de) A merita, a fi demn de. – 12. (Cu prep. a) A avea chef de. – 13. (Cu conjunctie: să) A trebui, a fi nevoie. 14. (Cu inf.) A trebui. Mr. escu, fută, h’ireș megl. săm, fost, ire, istr. escu, fost, fi. Limba Latina sum fui, al cărui inf. esse a fost înlocuit de fiēri (Pușcariu 597; Candrea-Dens., 581; REW 3288; DAR). Conform: ființă, firetic. A păstrat forma cuvant invechit a optativului, în formulele de imprecație fire-ai, fire-ar. Comp. cu conjunctivul fie (conform limba italiana qualsisia, quando che sia); fiecare, pronume; fiece, adjectiv ; fiecine, pronume; fiecînd, adverb ; fiecum, adverb ; fieunde, adverb (rar). Fiindcă, conjunctie: este un comp. de la că cu gerunziul fiind. Derivat fire, substantiv feminin (mod de a fi, caracter; natură; capacitate, creație; cuvant invechit, menstruație), al cărui sens de „natură” nu a fost bine explicat (conform limba greaca (veche) φύσις „natură”, de la φύω „a crește”); fireș (var. cuvant invechit hireș), adjectiv (natural; originar, natural; real, autentic), cuvînt cuvant invechit; firesc, adjectiv (natural); fireșie, substantiv feminin (învechit, natură); firește, adverb (în chip natural); nefiresc, adjectiv care nu este firesc; artificial); fiitor, adjectiv (existent, viitor), creație artificială, cuvant invechit Ființă, substantiv feminin (făptură; esență, natural; prezență; existență), este un der. de la gerunziul fiind, cu sufix -ință, conform ușurință, cuviință, cerință, etcetera (Pușcariu 610 și DAR, de la un limba latina fientia, echivalent popular de la essentia, ipoteză plauzibilă, dar nu și necesară). – Derivat ființa, verb (a exista, a se afla); ființesc, adjectiv (învechit, real); neființă, substantiv feminin (inexistență); desființa, verb (a suprima, a reduce la nimic, a anula); înființa, verb (a crea, a stabili, a funda; reflexiv, a apărea, a se produce; reflexiv, a se prezenta); înființător, adjectiv (fondator).