Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fier

1 * Cuvantul cu diacritice: fier
Cuvantul fara diacritice: fier

Definitie: FIER, (2, 3) fiare, substantiv neutru 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ♢ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă din istoria orânduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al II-lea a.Cr. până în primele veacuri p.Cr., când omul a început să prelucreze și să folosească fierul. ♢ Locutiune adjectiv De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ♢ Expresie A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etcetera 2. Numele mai multor unelte, instrumente etcetera sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se iau cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; prin extensiune sabie. ♢ Expresie A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ♢ Expresie A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 3. (La plural) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Varianta: fer substantiv neutru] – Limba Latina ferrum.

2 * Cuvantul cu diacritice: fier
Cuvantul fara diacritice: fier

Definitie: FIER substantiv 1. (CHIMIE) (prin Banat) sider. (Bară de -.) 2. (regional) piglais, (Transilvania și Maram.) teglăzău. (- de călcat.) 3. (TEHN.) fier lat verifica cuvantul: brăzdar. 4. (TEHNICA) (popular) custură. (- al coasei.) 5. (la plural) verifica cuvantul: cătușe.

3 * Cuvantul cu diacritice: fier
Cuvantul fara diacritice: fier

Definitie: fier substantiv neutru, (unelte, lanțuri) plural fiare; simb. Fe

4 * Cuvantul cu diacritice: fier
Cuvantul fara diacritice: fier

Definitie: FIER rar fiare n. 1) Metal greu, cenușiu, lucios, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și de electricitate, întrebuințat pe larg în industrie numai în aliaje. 2) (în limbajul curent) Oțel cu un conținut redus de carbon. ♢ Drum-de- - cale ferată. Epoca de - (sau epoca -ului) ultima perioadă a comunei primitive caracterizată prin prelucrarea și întrebuințarea fierului. Braț de - braț vânjos. Voință de - voință fermă, nestrămutată. Disciplină de - disciplină riguroasă, severă. Tare ca -ul foarte tare; foarte rezistent. - de călcat unealtă cu care se calcă îmbrăcămintea. - vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate și scoase din folosință. 3) la plural Lanțuri pentru deținuți. ♢ Iarba-fiarelor (sau iarba- -ului) plantă care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacăt, de a sfărâma orice cătușe. [Monosilabic] limba latina ferrum

5 * Cuvantul cu diacritice: fiér fiáre
Cuvantul fara diacritice: fier

Definitie: fier (fiare), substantiv neutru – 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie care se folosește pe scară largă în industrie. – 2. Semn făcut cu metalul înroșit. – 3. Vîrf de lance sau de săgeată. – 4. (Pl.) Fiare, lanțuri. – Mr. h’eru, megl. ier, ir, fl’er. Limba Latina ferrum (Pușcariu 605; Candrea-Dens., 583; REW 3262; DAR), conform limba italiana, port. ferro, franceza, prov. fer, sp. hierro). După Pîrvan, metalul a fost cunoscut în Dacia începînd cu 700 sau 750 înainte de era creștină. Derivat fierar, substantiv masculin (muncitor care se îndeletnicește cu prelucrarea fierului), mr. hirar, megl. ierar (după Pușcariu 606; Candrea-Dens., 584; REW 3257 și DAR, din limba latina ferrarius, conform limba italiana din sud ferraru, sp. herrero); fierărie, substantiv feminin (atelier în care se prelucrează fierul; magazin unde se vînd obiecte din fier; cuvant invechit, taxă pe obiectele din fier importate); fierăriță, substantiv feminin (nevastă de fierar); fierătaie, substantiv feminin (instrumente de fier), care după Candrea-Dens., 585 și DAR reprezintă un limba latina ferratalia, conform port. ferratalha; fieros, adjectiv , formație neol.; fierotină, substantiv feminin (Banat, Olt., fier vechi); înfiera, verb (a marca cu fierul roșu; a stigmatiza; rar, a fereca); înfierător, adjectiv (care stigmatizează); înfierătură, substantiv feminin (dezonorare).