Definitie Fier - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Fier, (2, 3) fiare, substantiv neutru
1. Element chimic, metal greu, de culoare cenusie, maleabil, ductil, cu proprietati feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se foloseste pe scara larga in industrie; (impr.) otel (moale). ♢ Epoca fierului (sau de fier) = perioada din istoria oranduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al II-lea a.Cr. pana in primele veacuri p.Cr., cand omul a inceput sa prelucreze si sa foloseasca fierul. ♢ Locutiune adjectiv De fier = tare, puternic, rezistent; neinduplecat; riguros, sever. ♢ Expresie A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau rosu) prin inima = a avea o senzatie intensa si brusca de durere, de spaima etcetera
2. Numele mai multor unelte, instrumente etcetera sau parti ale lor facute din otel ori din fonta; A) (adesea determinat prin „de calcat”) unealta intrebuintata la calcatul rufelor sau al hainelor; B) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui cleste care serveste la ondulatul parului; C) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cutitele plugului; D) cleste cu care se iau carbunii din foc; E) (adesea determinat prin „rosu”) unealta, vergea sau bucata de fier inrosita la foc, cu care se ard unele rani sau se inseamna vitele cu marca proprietarului; F) lama sau ascutis de arma taioasa; prin extensiune sabie. ♢ Expresie A trece prin ascutisul fierului = a taia, a omori, a pustii, a trece pe sub ascutisul sabiei. ♦ Bucata de otel (in forma de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate si care se aduna spre a fi retopite. ♢ Expresie A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanta unui lucru.
3. (La plural) Lanturi, catuse cu care sunt legati prizonierii, detinutii. ♦ Piedica de cai facuta dintr-un lant. [Varianta: Fer substantiv neutru] – Limba Latina Ferrum.

Varianta definitie 2: Fier substantiv
1. (CHIMIE) (prin Banat) sider. (Bara de -.)
2. (regional) piglais, (Transilvania si Maram.) teglazau. (- de calcat.)
3. (TEHN.) fier lat verifica cuvantul: brazdar.
4. (TEHNICA) (popular) custura. (- al coasei.)
5. (la plural) verifica cuvantul: catuse.

Varianta definitie 3: Fier substantiv neutru, (unelte, lanturi) plural fiare; simb.
Fe

Varianta definitie 4: Fier rar Fiare n. 1) Metal greu, cenusiu, lucios, maleabil si ductil, bun conducator de caldura si de electricitate, intrebuintat pe larg in industrie numai in aliaje. 2) (in limbajul curent) Otel cu un continut redus de carbon. ♢ Drum-de- - cale ferata. Epoca de - (sau Epoca -ului) ultima perioada a comunei primitive caracterizata prin prelucrarea si intrebuintarea fierului. Brat de - brat vanjos. Vointa de - vointa ferma, nestramutata. Disciplina de - disciplina riguroasa, severa. Tare ca -ul foarte tare; foarte rezistent. - de calcat unealta cu care se calca imbracamintea. - vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate si scoase din folosinta. 3) la plural Lanturi pentru detinuti. ♢ Iarba-fiarelor (sau Iarba- -ului) planta care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacat, de a sfarama orice catuse. [Monosilabic] /<lat. ferrum

Varianta definitie 5: Fier (fiare), substantiv neutru –
1. Element chimic, metal greu, de culoare cenusie care se foloseste pe scara larga in industrie. –
2. Semn facut cu metalul inrosit. –
3. Virf de lance sau de sageata. –
4. (Pl.) Fiare, lanturi. – Mr. h’eru, megl. ier, ir, fl’er.
Limba Latina ferrum (Puscariu 605; Candrea-Dens., 583; REW 3262; DAR), conform limba italiana, port. ferro, franceza, prov. fer, sp. hierro).
Dupa Pirvan, metalul a fost cunoscut in Dacia incepind cu 700 sau 750 inainte de era crestina.
Derivat fierar, substantiv masculin (muncitor care se indeletniceste cu prelucrarea fierului), mr. hirar, megl. ierar (dupa Puscariu 606; Candrea-Dens., 584; REW 3257 si DAR, din limba latina ferrarius, conform limba italiana din sud ferraru, sp. herrero); fierarie, substantiv feminin (atelier in care se prelucreaza fierul; magazin unde se vind obiecte din fier; cuvant invechit, taxa pe obiectele din fier importate); fierarita, substantiv feminin (nevasta de fierar); fierataie, substantiv feminin (instrumente de fier), care dupa Candrea-Dens., 585 si DAR reprezinta un limba latina *ferratalia, conform port. ferratalha; fieros, adjectiv , formatie neol.; fierotina, substantiv feminin (Banat, Olt., fier vechi); infiera, verb (a marca cu fierul rosu; a stigmatiza; rar, a fereca); infierator, adjectiv (care stigmatizeaza); infieratura, substantiv feminin (dezonorare).