Fierbe
Definitie, sens si explicatie
1Fiérbe, fierb, verb Iii.
1. Intranzitiv si tranz.
A trece sau a face sa treaca (un lichid) in stare de vapori, prin formarea, sub actiunea caldurii, in intreaga masa a lichidului, a unor bule de vapori care se ridica la suprafata. ♢ Intranzitiv (Subiectul e vasul in care clocoteste un lichid) Ceainicul fierbe. ♢ Expresie (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-si baga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce cauta, in probleme care nu-l privesc. ♦ Intranzitiv (Despre unele lichide si amestecuri) A fi in stare de efervescenta (din cauza fermentarii). ♦ Intranzitiv Figurativ (Despre apa unui rau, a unei mari etcetera) A se agita puternic, a face valuri mari si zgomotoase.
2. Intranzitiv (Despre alimente) A se afla introdus intr-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mancat. ♦ Tranzitiv A supune un corp actiunii fierberii apei.
Fierb rufele.
3. Intranzitiv Figurativ (Despre oameni) A fi cuprins de o mare framantare, a fi in tensiune, a fi agitat. ♦ Tranzitiv A necaji, a chinui pe cineva, a tine pe cineva intr-o stare de agitatie, de tensiune. ♦ Tranzitiv (Rar) A pune la cale, a pregati in mod febril (si in ascuns) o actiune (reprobabila); a coace.
4. Intranzitiv Figurativ (Despre spatii din natura) A vui, a rasuna, a clocoti de zgomot. [Perf. substantiv fiersei, part. fiert] – Limba Latina Fervere.
1. Intranzitiv si tranz.
A trece sau a face sa treaca (un lichid) in stare de vapori, prin formarea, sub actiunea caldurii, in intreaga masa a lichidului, a unor bule de vapori care se ridica la suprafata. ♢ Intranzitiv (Subiectul e vasul in care clocoteste un lichid) Ceainicul fierbe. ♢ Expresie (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-si baga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce cauta, in probleme care nu-l privesc. ♦ Intranzitiv (Despre unele lichide si amestecuri) A fi in stare de efervescenta (din cauza fermentarii). ♦ Intranzitiv Figurativ (Despre apa unui rau, a unei mari etcetera) A se agita puternic, a face valuri mari si zgomotoase.
2. Intranzitiv (Despre alimente) A se afla introdus intr-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mancat. ♦ Tranzitiv A supune un corp actiunii fierberii apei.
Fierb rufele.
3. Intranzitiv Figurativ (Despre oameni) A fi cuprins de o mare framantare, a fi in tensiune, a fi agitat. ♦ Tranzitiv A necaji, a chinui pe cineva, a tine pe cineva intr-o stare de agitatie, de tensiune. ♦ Tranzitiv (Rar) A pune la cale, a pregati in mod febril (si in ascuns) o actiune (reprobabila); a coace.
4. Intranzitiv Figurativ (Despre spatii din natura) A vui, a rasuna, a clocoti de zgomot. [Perf. substantiv fiersei, part. fiert] – Limba Latina Fervere.
2Fiérbe verb
1. verifica cuvantul: clocoti.
2. (Transilvania) verifica cuvantul: coace.
3. a coace, a opari. (- firele de tort.)
1. verifica cuvantul: clocoti.
2. (Transilvania) verifica cuvantul: coace.
3. a coace, a opari. (- firele de tort.)
3Fierbe verb (silabe fier-), indicativ prezent 1 singular si 3 plural fierb, perf. substantiv 1 singular fiersei, 1 plural fierseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural fiarba; part. fiert
4A fiÉrbe fierb intranzitiv 1) (despre lichide) A se agita sub actiunea caldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi in proces de trecere la starea comestibila sub actiunea temperaturii inalte. 3) (despre substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) figurativ (despre persoane) A fi cuprins de agitatie; a se agita. 5) (despre spatii) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a rasuna. Valea fierbe. [Silabe Fier-be] /<lat. fervere
5Fiérbe verb Iii.
În gastronomie, mod de a prepara un aliment intr-un lichid (apa, zeama, supa) care fierbe; in expresie a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe in clocot = intr-un lichid care face valuri; a fierbe fara clocot = a posa; a fierbe inabusit = cu putin lichid, in vas cu capac; a fierbe in aburi = intr-o oala speciala cu gratar sau sub presiune, fara ca alimentul sa fie imersat in lichid.
În gastronomie, mod de a prepara un aliment intr-un lichid (apa, zeama, supa) care fierbe; in expresie a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe in clocot = intr-un lichid care face valuri; a fierbe fara clocot = a posa; a fierbe inabusit = cu putin lichid, in vas cu capac; a fierbe in aburi = intr-o oala speciala cu gratar sau sub presiune, fara ca alimentul sa fie imersat in lichid.
6Fierbe (fierb, fiert), verb –
1. A trece un lichid in stare de vapori sub actiunea caldurii. –
2. A coace. –
3. A clocoti, a face basici. –
4. A misuna, a forfoti. –
5. A fermenta, a se altera. –
6. A se tulbura, a se chinui, a se nelinisti. – Mr. h’erbu, h’ersu, h’ertu, megl. ierb, iers, iert.
Limba Latina fĕrvĕre (Puscariu 607; Candrea-dens., 586; Rew 3265; Dar), conform limba italiana fervere, sp. hervir (gal. ferber), port. ferver.
Derivat fierbatoare, substantiv feminin (fierbere; loc la stina unde se fierbe laptele); fierbator, substantiv neutru (ceaun pentru fiert); fiert, adjectiv (fiert; copt; deprimat; ratat); fiertoare, substantiv feminin (fierbere); fiertura, substantiv feminin (fel de mincare; supa), cuvint pe care Meyer, Alb.
St., Iv, 92, il deriva in mod inutil de la un limba latina *fertura; nefiert, adjectiv (care nu este bine fiert, crud).
Conform: fierbinte.
1. A trece un lichid in stare de vapori sub actiunea caldurii. –
2. A coace. –
3. A clocoti, a face basici. –
4. A misuna, a forfoti. –
5. A fermenta, a se altera. –
6. A se tulbura, a se chinui, a se nelinisti. – Mr. h’erbu, h’ersu, h’ertu, megl. ierb, iers, iert.
Limba Latina fĕrvĕre (Puscariu 607; Candrea-dens., 586; Rew 3265; Dar), conform limba italiana fervere, sp. hervir (gal. ferber), port. ferver.
Derivat fierbatoare, substantiv feminin (fierbere; loc la stina unde se fierbe laptele); fierbator, substantiv neutru (ceaun pentru fiert); fiert, adjectiv (fiert; copt; deprimat; ratat); fiertoare, substantiv feminin (fierbere); fiertura, substantiv feminin (fel de mincare; supa), cuvint pe care Meyer, Alb.
St., Iv, 92, il deriva in mod inutil de la un limba latina *fertura; nefiert, adjectiv (care nu este bine fiert, crud).
Conform: fierbinte.