Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fierbe

1 * Cuvantul cu diacritice: fiérbe
Cuvantul fara diacritice: fierbe

Definitie: FIERBE, fierb, verb III. 1. Intranzitiv și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ♢ Intranzitiv (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ♢ Expresie (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranzitiv (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranzitiv Figurativ (Despre apa unui râu, a unei mări etcetera) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranzitiv (Despre alimente) A se afla introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranzitiv A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranzitiv Figurativ (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranzitiv A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranzitiv (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranzitiv Figurativ (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. substantiv fiersei, part. fiert] – Limba Latina fervere.

2 * Cuvantul cu diacritice: fiérbe
Cuvantul fara diacritice: fierbe

Definitie: FIERBE verb 1. verifica cuvantul: clocoti. 2. (Transilvania) verifica cuvantul: coace. 3. a coace, a opări. (- firele de tort.)

3 * Cuvantul cu diacritice: fiérbe
Cuvantul fara diacritice: fierbe

Definitie: fierbe verb (silabe fier-), indicativ prezent 1 singular și 3 plural fierb, perf. substantiv 1 singular fiersei, 1 plural fierserăm; conjunctie: prezent 3 singular și plural fiarbă; part. fiert

4 * Cuvantul cu diacritice: a fiérbe fierb
Cuvantul fara diacritice: fierbe

Definitie: A FIERBE fierb intranzitiv 1) (despre lichide) A se agita sub acțiunea căldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi în proces de trecere la starea comestibilă sub acțiunea temperaturii înalte. 3) (despre substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) figurativ (despre persoane) A fi cuprins de agitație; a se agita. 5) (despre spații) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a răsuna. Valea fierbe. [Silabe fier-be] limba latina fervere

5 * Cuvantul cu diacritice: fiérbe
Cuvantul fara diacritice: fierbe

Definitie: FIERBE verb III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe; în expresie a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot = a poșa; a fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac; a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid.

6 * Cuvantul cu diacritice: fiérbe fiérb fiért
Cuvantul fara diacritice: fierbe

Definitie: fierbe (fierb, fiert), verb – 1. A trece un lichid în stare de vapori sub acțiunea căldurii. – 2. A coace. – 3. A clocoti, a face bășici. – 4. A mișuna, a forfoti. – 5. A fermenta, a se altera. – 6. A se tulbura, a se chinui, a se neliniști. – Mr. h’erbu, h’erșu, h’ertu, megl. ierb, ierș, iert. Limba Latina fĕrvĕre (Pușcariu 607; Candrea-Dens., 586; REW 3265; DAR), conform limba italiana fervere, sp. hervir (gal. ferber), port. ferver. Derivat fierbătoare, substantiv feminin (fierbere; loc la stînă unde se fierbe laptele); fierbător, substantiv neutru (ceaun pentru fiert); fiert, adjectiv (fiert; copt; deprimat; ratat); fiertoare, substantiv feminin (fierbere); fiertură, substantiv feminin (fel de mîncare; supă), cuvînt pe care Meyer, Alb. St., IV, 92, îl derivă în mod inutil de la un limba latina fertura; nefiert, adjectiv (care nu este bine fiert, crud). Conform: fierbinte.