Ființă
Definitie, sens si explicatie
1Ființă, fiinte, substantiv feminin
1. Tot ceea ce are viata (si se misca); vietuitoare, vietate. ♦ Prin specializare: Om; persoana.
2. Existenta; viata. ♢ În fiinta = A) (loc. adjectiv ) existent; B) (loc. adverb ) in realitate, aievea. ♢ Expresie A da fiinta = A) a da viata, a naste; B) a realiza, a fauri, a concretiza. – Fi + sufix -inta.
1. Tot ceea ce are viata (si se misca); vietuitoare, vietate. ♦ Prin specializare: Om; persoana.
2. Existenta; viata. ♢ În fiinta = A) (loc. adjectiv ) existent; B) (loc. adverb ) in realitate, aievea. ♢ Expresie A da fiinta = A) a da viata, a naste; B) a realiza, a fauri, a concretiza. – Fi + sufix -inta.
2Fiinta antonim: nefiinta
3Ființă substantiv
1. verifica cuvantul: existenta.
2. verifica cuvantul: animal.
3. verifica cuvantul: om.
4. verifica cuvantul: viata.
1. verifica cuvantul: existenta.
2. verifica cuvantul: animal.
3. verifica cuvantul: om.
4. verifica cuvantul: viata.
4Fiinta substantiv feminin (silabe fi-in-), g.-d. art. fiintei; plural fiinte
5Ființă -e f. 1) Ceea ce are viata; vietate; vietuitoare. 2) Existenta reala; viata. ♢ A da - a) a da viata, a da nastere; b) a realiza, a fauri. [G.-d. Fiintei; Sil. Fi-in-] /<lat. fientia