Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fitil

1 * Cuvantul cu diacritice: fitíl
Cuvantul fara diacritice: fitil

Definitie: FITIL, fitiluri, substantiv neutru 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etcetera ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprindrca încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etcetera; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ♢ Expresie (Familiar) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din limba turca: fitil.

2 * Cuvantul cu diacritice: fitíl
Cuvantul fara diacritice: fitil

Definitie: FITIL substantiv feștilă, (Transilvania și Maram.) meci, (Bucovina și Transilvania) șterț. (- de lampă.)

3 * Cuvantul cu diacritice: fitíl
Cuvantul fara diacritice: fitil

Definitie: fitil substantiv neutru, plural fitiluri

4 * Cuvantul cu diacritice: fitíl -uri
Cuvantul fara diacritice: fitil

Definitie: FITIL -uri n. 1) Produs textil din fire moi, care absoarbe cu ușurință lichidele și este folosit la obiectele de iluminat. 2) Șnur impregnat cu o substanță inflamabilă, folosit pentru aprinderea încărcăturilor explozive. limba turca fitil

5 * Cuvantul cu diacritice: fitíl fitíluri
Cuvantul fara diacritice: fitil

Definitie: fitil (fitiluri), substantiv neutru – 1. Fir de bumbac, sfoară etcetera care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr. fitil’. Limba Turca: fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), conform limba neogreaca: φυτίλι, limba albaneza, bulgara fitil, limba sarba: fitilj. Sensul de „intrigă” există și în limba turca: și în limba neogreaca:, conform Graur, BL, IV, 79.